1 M i se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormîntul.

«Il mio soffio vitale si spegne, i miei giorni si estinguono, il sepolcro mi aspetta!

2 S înt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.

Sono attorniato da schernitori e non posso chiudere occhio a causa delle loro parole amare.

3 P une-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?

O Dio, deposita la mia cauzione presso di te; se no, chi altro vorrebbe porgermi la mano?

4 C ăci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu -i vei lăsa să biruie.

Poiché tu hai chiuso il cuore di costoro alla ragione, perciò non li farai trionfare.

5 C ine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.

Chi denuncia un amico perché diventi preda altrui vedrà accecare gli occhi dei suoi figli.

6 M 'a făcut de basmul oamenilor, şi ca unul pe care -l scuipi în faţă!

Egli mi ha reso la favola dei popoli e sono divenuto uno a cui si sputa in faccia.

7 O chiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sînt ca o umbră.

L’occhio mio si oscura dal dolore, le mie membra non sono più che un’ombra.

8 O amenii fără prihană sînt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.

Gli uomini retti ne sono colpiti di stupore, l’innocente si sdegna contro l’empio;

9 C el fără prihană rămîne totuş tare pe calea lui, cel cu mînile curate se întăreşte tot mai mult.

ma il giusto si attiene saldo alla sua via, e chi ha le mani pure si fortifica sempre più.

10 D ar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăş cu cuvîntările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.

«Quanto a voi tutti, tornate pure, fatevi avanti, ma fra voi non troverò un saggio.

11 C e! mi s'au dus zilele, mi s'au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea...

I miei giorni passano; i miei disegni, i disegni cari al mio cuore, sono distrutti;

12 Ş i ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, cînd întunerecul a şi venit!

e costoro pretendono che la notte sia giorno, che la luce sia vicina, quando tutto è buio!

13 C înd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, cînd în întunerec îmi voi înălţa culcuşul;

Se aspetto come casa mia il soggiorno dei morti, se già mi sono fatto il letto nelle tenebre,

14 c înd strig gropii:, Tu eşti tatăl meu!` Şi viermilor:, Voi sînteţi mama şi sora mea!`

al sepolcro dico: “Tu sei mio padre”, e ai vermi: “Siete mia madre e mia sorella”.

15 U nde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?

Dov’è dunque la mia speranza? Questa speranza mia chi la può scorgere?

16 E a se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor, cînd vom merge împreună. să ne odihnim în ţărînă.``

Essa scenderà alle porte del soggiorno dei morti, quando nella polvere troveremo riposo assieme».