1 ( Un psalm al lui Asaf.) Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.

Salmo di Asaf. Certo, Dio è buono verso Israele, verso quelli che sono puri di cuore.

2 T otuş, era să mi se îndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii!

Ma quasi inciamparono i miei piedi; poco mancò che i miei passi non scivolassero.

3 C ăci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, cînd vedeam fericirea celor răi.

Poiché invidiavo i prepotenti, vedendo la prosperità dei malvagi.

4 Î ntr'adevăr, nimic nu -i turbură pînă la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.

Poiché per loro non vi sono dolori, il loro corpo è sano e ben nutrito.

5 N 'au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sînt loviţi ca ceilalţi oameni.

Non sono tribolati come gli altri mortali, né sono colpiti come gli altri uomini.

6 D eaceea mîndria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care -i înveleşte.

Perciò la superbia li adorna come una collana, la violenza li avvolge come un manto.

7 L i se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decît le-ar dori inima.

Gli occhi escono loro fuori dalle orbite per il grasso; dal cuor loro traboccano i cattivi pensieri.

8 R îd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,

Sbeffeggiano e malvagiamente progettano di opprimere; parlano dall’alto in basso con arroganza.

9 î şi înalţă gura pînă la ceruri, şi limba le cutreieră pămîntul.

Alzano la loro bocca fino al cielo, e la loro lingua percorre la terra.

10 D eaceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin,

Perciò il popolo si volge dalla loro parte, beve abbondantemente alla loro sorgente

11 ş i zice:,, Ce ar putea să ştie Dumnezeu, şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?``

e dice: «Com’è possibile che Dio sappia ogni cosa, che vi sia conoscenza nell’Altissimo?»

12 A şa sînt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.

Ecco, costoro sono empi; eppure, tranquilli sempre, essi accrescono le loro ricchezze.

13 D egeaba dar mi-am curăţit eu inima, şi mi-am spălat mînile în nevinovăţie:

Invano dunque ho purificato il mio cuore e ho lavato le mie mani nell’innocenza!

14 c ăci în fiecare zi sînt lovit, şi în toate dimineţile sînt pedepsit.

Poiché sono colpito ogni giorno e il mio tormento si rinnova ogni mattina.

15 D acă aş zice:,, Vreau să vorbesc ca ei,`` iată că n'aş fi credincios neamului copiilor Tăi.

Se avessi detto: «Parlerò come loro», ecco, avrei tradito la stirpe dei tuoi figli.

16 M 'am gîndit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zădarnică mi -a fost truda,

Ho voluto riflettere per comprendere questo, ma la cosa mi è parsa molto ardua,

17 p înă ce am intrat în sfîntul locaş al lui Dumnezeu, şi am luat seama la soarta dela urmă a celor răi.

finché non sono entrato nel santuario di Dio e non ho considerato la fine di costoro.

18 D a, Tu -i pui în locuri alunecoase, şi -i arunci în prăpăd.

Certo, tu li metti in luoghi sdrucciolevoli, tu li fai cadere in rovina.

19 C um sînt nimiciţi într'o clipă! Sînt perduţi, prăpădiţi printr'un sfîrşit năpraznic.

Come sono distrutti in un momento, portati via, consumati in circostanze orribili!

20 C a un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!

Come avviene d’un sogno quando uno si sveglia, così tu, Signore, quando ti desterai, disprezzerai la loro vana apparenza.

21 C înd mi se amăra inima, şi mă simţeam străpuns în măruntaie,

Quando il mio cuore era amareggiato e io mi sentivo trafitto internamente,

22 e ram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.

ero insensato e senza intelligenza; io ero di fronte a te come una bestia.

23 Î nsă eu sînt totdeauna cu Tine, Tu m'ai apucat de mîna dreaptă;

Ma pure, io resto sempre con te; tu mi hai preso per la mano destra;

24 m ă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.

mi guiderai con il tuo consiglio e poi mi accoglierai nella gloria.

25 P e cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pămînt nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decît în Tine.

Chi ho io in cielo fuori di te? E sulla terra non desidero che te.

26 C arnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stînca inimii mele şi partea mea de moştenire.

La mia carne e il mio cuore possono venir meno, ma Dio è la rocca del mio cuore e la mia parte di eredità, in eterno.

27 C ăci iată că ceice se depărtează de Tine, pier; Tu nimiceşti pe toţi ceice-Ţi sînt necredincioşi.

Poiché, ecco, quelli che si allontanano da te periranno; tu distruggi chiunque ti tradisce e ti abbandona.

28 C ît pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.

Ma quanto a me, il mio bene è stare unito a Dio; io ho fatto del Signore Dio il mio rifugio, per raccontare, o Dio, tutte le opere tue.