1 F raţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutînd la faţa omului.
Fratelli miei, la vostra fede nel nostro Signore Gesù Cristo, il Signore della gloria, sia immune da favoritismi.
2 C ăci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost;
Infatti, se nella vostra adunanza entra un uomo con un anello d’oro, vestito splendidamente, e vi entra pure un povero vestito malamente,
3 ş i voi puneţi ochii pe celce poartă haina strălucitoare, şi -i ziceţi:,, Tu şezi în locul acesta bun!`` Şi apoi ziceţi săracului:,, Tu stai colo în picioare!`` Sau:,,Şezi jos la picioarele mele!``
e voi avete riguardo a quello che veste elegantemente e dite: «Tu, siedi qui al posto d’onore»; e al povero dite: «Tu, stattene là in piedi», o «siedi in terra accanto al mio sgabello»,
4 N u faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă, şi nu vă faceţi voi judecători cu gînduri rele?
non state forse usando un trattamento diverso e giudicando in base a ragionamenti malvagi?
5 A scultaţi, prea iubiţii mei fraţi: n'a ales Dumnezeu pe cei ce sînt săraci în ochii lumii acesteia, ca să -i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care a făgăduit -o celor ce -L iubesc?
Ascoltate, fratelli miei carissimi: Dio non ha forse scelto quelli che sono poveri secondo il mondo perché siano ricchi in fede ed eredi del regno che ha promesso a quelli che lo amano?
6 Ş i voi înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă tîrăsc înaintea judecătoriilor?
Voi invece avete disprezzato il povero! Non sono forse i ricchi quelli che vi opprimono e vi trascinano davanti ai tribunali?
7 N u batjocoresc ei frumosul nume pe care -l purtaţi?
Non sono essi quelli che bestemmiano il buon nome che è stato invocato su di voi?
8 D acă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii:,, Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi``, bine faceţi.
Certo, se adempite la legge regale, come dice la Scrittura: «Ama il tuo prossimo come te stesso», fate bene;
9 D ar dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat, şi sînteţi osîndiţi de Lege ca nişte călcători de lege.
ma se avete riguardi personali, voi commettete un peccato e siete condannati dalla legge quali trasgressori.
10 C ăci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într'o singură poruncă, se face vinovat de toate.
Chiunque infatti osserva tutta la legge, ma la trasgredisce in un punto solo, si rende colpevole su tutti i punti.
11 C ăci, Cel ce a zis:,, Să nu preacurveşti``, a zis şi:,, Să nu ucizi``. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii.
Poiché colui che ha detto: «Non commettere adulterio », ha detto anche: «Non uccidere». Quindi, se tu non commetti adulterio ma uccidi, sei trasgressore della legge.
12 S ă vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni cari au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei:
Parlate e agite come persone che devono essere giudicate secondo la legge di libertà.
13 c ăci judecata este fără milă pentru celce n'a avut milă; dar mila biruieşte judecata.
Perché il giudizio è senza misericordia contro chi non ha usato misericordia. La misericordia invece trionfa sul giudizio. La fede e le opere
14 F raţii mei, ce -i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n'are fapte? Poate oare credinţa aceasta să -l mîntuiască?
A che serve, fratelli miei, se uno dice di avere fede ma non ha opere? Può la fede salvarlo?
15 D acă un frate sau o soră sînt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,
Se un fratello o una sorella non hanno vestiti e mancano del cibo quotidiano,
16 ş i unul dintre voi le zice:,, Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!`` fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?
e uno di voi dice loro: «Andate in pace, scaldatevi e saziatevi», ma non date loro le cose necessarie al corpo, a che cosa serve?
17 T ot aşa şi credinţa: dacă n'are fapte, este moartă în ea însaş.
Così è della fede; se non ha opere, è per se stessa morta.
18 D ar va zice cineva:,, Tu ai credinţa, şi eu am faptele.``,, Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.``
Anzi, uno piuttosto dirà: «Tu hai la fede, e io ho le opere; mostrami la tua fede senza le opere, e io con le mie opere ti mostrerò la fede».
19 T u crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred... şi se înfioară!
Tu credi che c’è un solo Dio, e fai bene; anche i demòni lo credono e tremano.
20 V rei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zădarnică?
Insensato! Vuoi renderti conto che la fede senza le opere non ha valore ?
21 A vraam, părintele nostru, n'a fost el socotit neprihănit prin fapte, cînd a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?
Abraamo, nostro padre, non fu forse giustificato per le opere quando offrì suo figlio Isacco sull’altare?
22 V ezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvîrşită.
Tu vedi che la fede agiva insieme alle sue opere e che per le opere la fede fu resa completa;
23 A stfel s'a împlinit Scriptura care zice:,, Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s'a socotit ca neprihănire``; şi el a fost numit,, prietenul lui Dumnezeu.``
così fu adempiuta la Scrittura che dice: «Abraamo credette a Dio, e ciò gli fu messo in conto come giustizia»; e fu chiamato amico di Dio.
24 V edeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.
Voi vedete che l’uomo è giustificato per opere, e non per fede soltanto.
25 T ot aşa, curva Rahav: n'a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte, cînd a găzduit pe soli şi i -a scos afară pe altă cale?
E così Raab, la prostituta, non fu anche lei giustificata per le opere quando accolse gli inviati e li fece ripartire per un’altra strada?
26 D upă cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.
Infatti, come il corpo senza lo spirito è morto, così anche la fede senza le opere è morta.