1 I ov a luat cuvîntul şi a zis:

Allora Giobbe rispose e disse:

2 A stfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sînteţi nişte mîngîietori supărăcioşi.

«Di cose come queste ne ho udite tante! Siete tutti dei consolatori molesti!

3 C înd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt? Şi pentruce atîta supărare în răspunsurile tale?

Non ci sarà una fine alle parole vane? Che cosa ti provoca a rispondere?

4 C a voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V'aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,

Anch’io potrei parlare come voi, se voi foste al posto mio; potrei mettere insieme delle parole contro di voi e su di voi scrollare il capo;

5 v 'aş mîngîia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?

potrei farvi coraggio con la bocca e il conforto delle mie labbra vi calmerebbe. Giobbe si lamenta della sua sorte

6 D acă vorbesc, durerea nu mi s'alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?

«Se parlo, il mio dolore non ne sarà lenito; se cesso di parlare, che sollievo ne avrò?

7 D ar acum, vai! El m'a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!

Ora, purtroppo, Dio mi ha ridotto senza forze, ha desolato tutta la mia casa;

8 M 'ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă.

mi ha coperto di grinze e questo testimonia contro di me, la mia magrezza si leva ad accusarmi apertamente.

9 M ă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.

La sua ira mi lacera, mi perseguita, digrigna i denti contro di me, il mio nemico aguzza gli occhi su di me.

10 E i deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine.

Aprono larga contro di me la bocca, mi percuotono per oltraggio le guance, si mettono tutti insieme a darmi addosso.

11 D umnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mînile celor răi.

Dio mi dà in balìa degli empi, mi getta in mano ai malvagi.

12 E ram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă.

Vivevo in pace ed egli mi ha scosso con violenza, mi ha preso per la nuca, mi ha frantumato, mi ha posto per suo bersaglio.

13 S ăgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt,

I suoi arcieri mi circondano, egli mi trafigge i reni senza pietà, sparge a terra il mio fiele.

14 m ă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.

Apre sopra di me breccia su breccia, mi corre addosso come un guerriero.

15 M i-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărînă.

Mi sono cucito un cilicio sulla pelle, ho prostrato la mia fronte nella polvere.

16 P lînsul mi -a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.

Il mio viso è rosso di pianto, sulle mie palpebre si stende l’ombra di morte.

17 T otuş n'am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.

Eppure le mie mani non commisero mai violenza, e la mia preghiera fu sempre pura. Giobbe invoca la morte

18 P ămîntule, nu-mi acoperi sîngele, şi vaietele mele să n'aibă margine!

«O terra, non coprire il mio sangue e non vi sia luogo dove si fermi il mio grido!

19 C hiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.

Già fin d’ora, ecco, il mio Testimone è nel cielo, il mio Garante è nei luoghi altissimi.

20 P rietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,

Gli amici mi deridono; ma a Dio si volgono piangenti gli occhi miei.

21 s ă facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.

Sostenga egli le ragioni dell’uomo presso Dio, le ragioni del figlio d’uomo contro i suoi compagni!

22 C ăci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.

Poiché pochi anni ancora e me ne andrò per una via senza ritorno.