1 ( Către mai marele cîntăreţilor. După Iedutun. Un psalm al lui David.) Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; dela El îmi vine ajutorul.

Al direttore del coro. Per Iedutun. Salmo di Davide. Solo in Dio trova riposo l’anima mia; da lui proviene la mia salvezza.

2 D a, El este Stînca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.

Lui solo è la mia rocca e la mia salvezza, il mio alto rifugio; io non potrò vacillare.

3 P înă cînd vă veţi năpusti asupra unui om, pînă cînd veţi căuta cu toţii să -l doborîţi ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?

Fino a quando vi scaglierete contro un uomo e cercherete tutti insieme di abbatterlo come si abbatte una parete che pende, o un muricciolo che cede?

4 D a, ei pun la cale să -l doboare din înălţimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvintează, dar cu inima blastămă. -

Essi non pensano che a farlo cadere dalla sua altezza, prendono piacere nella menzogna; benedicono con la bocca, ma in cuor loro maledicono.

5 D a, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci dela El îmi vine nădejdea.

Anima mia, trova riposo in Dio solo, poiché da lui proviene la mia speranza.

6 D a, El este Stînca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.

Egli solo è la mia rocca e la mia salvezza; egli è il mio rifugio; io non potrò vacillare.

7 P e Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea; în Dumnezeu este stînca puterii mele, locul meu de adăpost.

Dio è la mia salvezza e la mia gloria; la mia forte rocca e il mio rifugio sono in Dio.

8 P opoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. -

Confida in lui in ogni tempo, o popolo; apri il tuo cuore in sua presenza; Dio è il nostro rifugio.

9 D a, o nimica sînt fiii omului! Minciună sînt fiii oamenilor! Puşi în cumpănă toţi la olaltă, ar fi mai uşori decît o suflare

Gli uomini del volgo non sono che vanità, e i nobili non sono che menzogna; messi sulla bilancia vanno su, tutti insieme sono più leggeri della vanità.

10 N u vă încredeţi în asuprire, şi nu vă puneţi nădejdea zădarnică în răpire; cînd cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.

Non abbiate fiducia nella violenza, non mettete vane speranze nella rapina; se le ricchezze abbondano, si distacchi da esse il vostro cuore.

11 O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că,, Puterea este a lui Dumnezu.``

Dio ha parlato una volta, due volte ho udito questo: che il potere appartiene a Dio.

12 A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.

A te pure, o Signore, appartiene la misericordia; perché tu retribuirai ciascuno secondo le sue azioni.