1 ( O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine!

Preghiera dell’afflitto quando è abbattuto e sfoga il suo pianto davanti al Signore. Signore, ascolta la mia preghiera e giunga fino a te il mio grido!

2 N u-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!

Non nascondermi il tuo volto nel giorno della mia sventura; porgi il tuo orecchio verso di me; quando t’invoco, affrèttati a rispondermi.

3 C ăci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.

Poiché i miei giorni svaniscono in fumo e le mie ossa si consumano come un tizzone.

4 I nima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc.

Il mio cuore, afflitto, inaridisce come l’erba, tanto che dimentico di mangiare il mio pane.

5 A şa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.

A forza di piangere la mia pelle si attacca alle ossa.

6 S eamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;

Sono simile al pellicano del deserto, sono come il gufo dei luoghi desolati.

7 n u mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.

Veglio e sono come il passero solitario sul tetto.

8 Î n fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.

I miei nemici mi insultano ogni giorno; quelli che mi odiano usano il mio nome come bestemmia.

9 M ănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,

Mangio cenere invece di pane, mescolo con lacrime la mia bevanda,

10 d in pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe.

a causa del tuo sdegno e della tua ira, perché mi hai sollevato e gettato lontano.

11 Z ilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.

I miei giorni sono come ombra che si allunga e io inaridisco come l’erba.

12 D ar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.

Ma tu, Signore, regni per sempre e il tuo ricordo dura per ogni generazione.

13 T u Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.

Tu sorgerai e avrai compassione di Sion, poiché è tempo di averne pietà; il tempo fissato è giunto.

14 C ăci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui.

Perché i tuoi servi amano le sue pietre e hanno pietà della sua polvere.

15 A tunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.

Allora le nazioni temeranno il nome del Signore, e tutti i re della terra la tua gloria,

16 D a, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.

quando il Signore ricostruirà Sion e apparirà nella sua gloria.

17 E l ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.

Egli ascolterà la preghiera dei desolati e non disprezzerà la loro supplica.

18 S ă se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!

Questo sarà scritto per la generazione futura e il popolo che sarà creato loderà il Signore,

19 C ăci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,

perché egli guarda dall’alto del suo santuario; dal cielo il Signore osserva la terra

20 c a să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;

per ascoltare i gemiti dei prigionieri, per liberare i condannati a morte,

21 p entru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,

affinché proclamino il nome del Signore in Sion, la sua lode in Gerusalemme,

22 c înd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.

quando popoli e regni si raduneranno per servire il Signore.

23 E l mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele,

Egli ha stremato le mie forze durante il cammino; ha abbreviato i miei giorni.

24 E u zic:,, Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!``

Ho detto: «Dio mio, non portarmi via a metà dei miei giorni!» I tuoi anni durano per ogni generazione:

25 T u ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.

nel passato tu hai creato la terra e i cieli sono opera delle tue mani;

26 E le vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.

essi periranno, ma tu rimani; tutti quanti si consumeranno come un vestito; tu li cambierai come una veste e saranno cambiati.

27 D ar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.

Ma tu sei sempre lo stesso e i tuoi anni non avranno mai fine.

28 F iii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.

I figli dei tuoi servi avranno una dimora e la loro discendenza sarà stabile in tua presenza.