1 ( O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine!

Señor, escucha mi oración; ¡deja que mi queja llegue a tus oídos!

2 N u-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!

No te alejes de mí cuando me veas angustiado; inclina a mí tu oído, ¡respóndeme pronto cuando te invoque!

3 C ăci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.

Mi vida se va desvaneciendo, como el humo; mis huesos se deshacen, como tizón quemado.

4 I nima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc.

Débil está mi corazón, y seco cual la hierba; ¡hasta me he olvidado de comer!

5 A şa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.

Tanto he llorado que los huesos se me pegan a la carne.

6 S eamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;

Soy como los pelícanos del desierto; ¡soy como los búhos de las soledades!

7 n u mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.

Ya no duermo, y hasta me siento como un pájaro solitario sobre el tejado.

8 Î n fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.

Todos los días me insultan mis enemigos; se confabulan y hacen planes contra mí.

9 M ănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,

El pan que como, me sabe a ceniza; lo que bebo, se mezcla con mis lágrimas.

10 d in pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe.

¡Y es porque estás enojado conmigo! ¡Primero me elevas, y luego me dejas caer!

11 Z ilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.

Mi vida se diluye como una sombra; ¡me voy secando como la hierba!

12 D ar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.

Pero tú, Señor, permaneces para siempre, y todas las generaciones te recordarán.

13 T u Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.

Te levantarás y tendrás misericordia de Sión, porque ya se ha cumplido su tiempo; ¡ya es hora de que le tengas misericordia!

14 C ăci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui.

Tus siervos aman cada una de sus piedras; ven sus ruinas, y se compadecen de ella.

15 A tunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.

Señor, las naciones honrarán tu nombre; los reyes de la tierra reconocerán tu gloria,

16 D a, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.

porque tú, Señor, reconstruirás a Sión, y en su esplendor serás reconocido.

17 E l ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.

Tendrás en cuenta la oración de los pobres, y no dejarás de escuchar sus ruegos.

18 S ă se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!

Esto, Señor, quedará escrito para los pueblos futuros, ¡para que las generaciones del mañana te alaben!

19 C ăci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,

Desde su alto santuario, el Señor observa; desde los cielos, el Señor contempla la tierra

20 c a să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;

para oír el clamor de los cautivos y dar libertad a los sentenciados a muerte;

21 p entru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,

para que en Sión se anuncie el nombre del Señor, ¡para que en Jerusalén se proclame su alabanza!

22 c înd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.

Entonces todas las naciones y todos los reinos vendrán y se unirán para servir al Señor.

23 E l mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele,

En mi camino, el Señor me retiró su apoyo; ¡me recortó los días de mi vida!

24 E u zic:,, Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!``

Pero yo le supliqué: «Dios mío, tú vives por todas las generaciones: ¡no me reduzcas la mitad de mi vida!

25 T u ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.

Tú fundaste la tierra desde el principio, y con tus propias manos formaste los cielos.

26 E le vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.

Un día, ellos serán destruidos; envejecerán, como vestidos usados, y tú los cambiarás por otros; ¡Pero tú permanecerás!

27 D ar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.

¡Tú seguirás siendo el mismo, y tus años nunca tendrán fin!

28 F iii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.

Los hijos de tus siervos vivirán tranquilos, y sus descendientes se afirmarán en tu presencia.