1 ( O cîntare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu flautul. O cîntare a lui Heman, Ezrahitul.) Doamne, Dumnezeul mîntuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta!

Señor, Dios de mi salvación, delante de ti clamo noche y día.

2 S 'ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele;

Permite que mi oración llegue a tu presencia; ¡inclina tu oído a mi clamor!

3 c ăci mi s'a săturat sufletul de rele, şi mi se apropie viaţa de locuinţa morţilor.

Las calamidades me abruman; ¡ya me encuentro al borde del sepulcro!

4 S înt pus în rîndul celor ce se pogoară în groapă, sînt ca un om, care nu mai are putere.

¡Hay quienes ya me dan por muerto, pues las fuerzas me abandonan!

5 S tau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormînt, de cari nu-Ţi mai aduci aminte, şi cari sînt despărţiţi de mîna Ta.

Me encuentro relegado entre los muertos; como los caídos en batalla que yacen sepultados, y de los cuales ya no te acuerdas, pues fueron arrebatados de tu mano.

6 M 'ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întunerec, în adîncuri.

Me arrojaste en profunda fosa; ¡en el lugar de las tinieblas más profundas!

7 M înia Ta mă apasă, şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. -

Has descargado tu enojo sobre mí; ¡me has afligido con tus embates de ira!

8 A i îndepărtat dela mine pe toţi prietenii mei, m'ai făcut o pricină de scîrbă pentru ei; sînt închis şi nu pot să ies.

Has alejado de mí a mis conocidos; me has hecho repugnante a sus ojos. Me encuentro encerrado, y no puedo salir;

9 M i se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mînile spre Tine!

La aflicción me nubla los ojos. A ti, Señor, clamo todos los días; ¡a ti extiendo mis manos!

10 O are pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude? -

¿Acaso manifiestas tus maravillas a los muertos? ¿Se levantarán los muertos a alabarte?

11 S e vorbeşte de bunătatea Ta în mormînt, şi de credincioşia Ta în Adînc?

¿Acaso en el sepulcro se alaba tu misericordia? ¿Se proclama acaso tu verdad entre los muertos?

12 S înt cunoscute minunile Tale în întunerec, şi dreptatea Ta în ţara uitării?

¿Hay en las tinieblas quien reconozca tus maravillas, o quien proclame tu justicia en la tierra del olvido?

13 D oamne, eu îşi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.

¡Pues yo sí clamo a ti, Señor! ¡Por la mañana dirijo a ti mis oraciones!

14 P entruce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentruce îmi ascunzi Faţa Ta?

Señor, ¿por qué me rechazas? ¿Por qué escondes de mí tu rostro?

15 D in tinereţă, sînt nenorocit şi trag să mor, sînt cuprins de spaimele Tale, şi nu ştiu ce să mai fac.

Entre aflicciones, necesidades y temores, desde mi juventud he soportado terribles penas.

16 M înia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.

Tu ira pesa sobre mí, y me abruma; tus terribles ataques me han vencido.

17 E le mă înconjoară toată ziua, ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată.

Como un diluvio, a todas horas me rodean; ¡me tienen completamente cercado!

18 A i depărtat dela mine pe prieteni şi tovarăşi; şi cei de aproape ai mei s'au făcut nevăzuţi.

Has alejado de mí a mis amigos y compañeros, ¡y las tinieblas son mi sola compañía!