1 ( Către mai marele cîntăreţilor: Către Iedutun. Un psalm al lui David.) Ziceam:,, Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frîu gurii, cît va sta cel rău înaintea mea.``

Decidí prestar atención a mis caminos para no incurrir en pecado con mi lengua; decidí refrenar mis palabras mientras tuviera un malvado cerca de mí.

2 A m stat mut, în tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit; şi totuş durerea mea nu era mai puţin mare.

Y guardé un profundo silencio; ni siquiera hablaba de lo bueno. Y mi dolor se agravó.

3 Î mi ardea inima în mine, un foc lăuntric mă mistuia; şi atunci mi -a venit cuvîntul pe limbă, şi am zis:

En mi interior, mi corazón se enardeció; al pensar en esto, estalló mi enojo y no pude menos que decir:

4 D oamne, spune-mi care este sfîrşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cît de trecător sînt.``

«Señor, hazme saber qué fin tendré, y cuánto tiempo me queda de vida. ¡Quiero saber cuán frágil soy!

5 I ată că zilele mele sînt cît un lat de mînă, şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricît de bine s'ar ţinea. -

Tú me has dado una vida muy corta; ante ti, mis años de vida no son nada. ¡Ay, un simple soplo somos los mortales!

6 D a, omul umblă ca o umbră, se frămîntă degeaba, strînge la comori, şi nu ştie cine le va lua.

¡Ay, todos pasamos como una sombra! ¡Ay, de nada nos sirve tratar de enriquecernos, pues nadie sabe para quién trabaja!

7 A cum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea

»Señor, ¿qué puedo esperar, si en ti he puesto mi esperanza?

8 I zbăveşte-mă de toate fărădelegile mele! Nu mă face de ocara celui nebun!

¡Líbrame de todos mis pecados! ¡No permitas que los necios se burlen de mí!»

9 S tau mut, nu deschid gura, căci Tu lucrezi.

Y volví a guardar silencio. No abrí la boca, porque tú eres quien actúa.

10 A bate-Ţi loviturile dela mine! Îmi iese sufletul supt loviturile mînii Tale.

¡Deja ya de hostilizarme, pues tus golpes están acabando conmigo!

11 T u pedepseşti pe om, şi -l loveşti pentru fărădelegea lui: îi prăpădeşti, ca molia, ce are el mai scump. Da, orice om este doar o suflare.

Tú nos corriges al castigar nuestros pecados, pero destruyes, como polilla, lo que más amamos. ¡Ay, sólo un soplo somos los mortales!

12 A scultă-mi rugăciunea, Doamne, şi pleacă-Ţi urechea la strigătele mele! Nu tăcea în faţa lacrămilor mele! Căci sînt un străin înaintea Ta, un pribeag, ca toţi părinţii mei.

Señor, ¡escucha mi oración! ¡Atiende a mi clamor! ¡No guardes silencio ante mis lágrimas! Ciertamente, para ti soy un extraño; soy un advenedizo, como mis antepasados,

13 A bate-Ţi privirea dela mine, şi lasă-mă să răsuflu, pînă nu mă duc şi să nu mai fiu!

pero déjame recobrar las fuerzas antes de que parta y deje de existir.