1 ( Către mai marele cîntăreţilor: Către Iedutun. Un psalm al lui David.) Ziceam:,, Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frîu gurii, cît va sta cel rău înaintea mea.``

I said, I will take heed to my ways, That I sin not with my tongue: I will keep my mouth with a bridle, While the wicked is before me.

2 A m stat mut, în tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit; şi totuş durerea mea nu era mai puţin mare.

I was dumb with silence, I held my peace, even from good; And my sorrow was stirred.

3 Î mi ardea inima în mine, un foc lăuntric mă mistuia; şi atunci mi -a venit cuvîntul pe limbă, şi am zis:

My heart was hot within me; While I was musing the fire burned: Then spake I with my tongue:

4 D oamne, spune-mi care este sfîrşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cît de trecător sînt.``

Jehovah, make me to know mine end, And the measure of my days, what it is; Let me know how frail I am.

5 I ată că zilele mele sînt cît un lat de mînă, şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricît de bine s'ar ţinea. -

Behold, thou hast made my days as handbreadths; And my life-time is as nothing before thee: Surely every man at his best estate is altogether vanity. Selah

6 D a, omul umblă ca o umbră, se frămîntă degeaba, strînge la comori, şi nu ştie cine le va lua.

Surely every man walketh in a vain show; Surely they are disquieted in vain: He heapeth up riches, and knoweth not who shall gather them.

7 A cum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea

And now, Lord, what wait I for? My hope is in thee.

8 I zbăveşte-mă de toate fărădelegile mele! Nu mă face de ocara celui nebun!

Deliver me from all my transgressions: Make me not the reproach of the foolish.

9 S tau mut, nu deschid gura, căci Tu lucrezi.

I was dumb, I opened not my mouth; Because thou didst it.

10 A bate-Ţi loviturile dela mine! Îmi iese sufletul supt loviturile mînii Tale.

Remove thy stroke away from me: I am consumed by the blow of thy hand.

11 T u pedepseşti pe om, şi -l loveşti pentru fărădelegea lui: îi prăpădeşti, ca molia, ce are el mai scump. Da, orice om este doar o suflare.

When thou with rebukes dost correct man for iniquity, Thou makest his beauty to consume away like a moth: Surely every man is vanity. Selah

12 A scultă-mi rugăciunea, Doamne, şi pleacă-Ţi urechea la strigătele mele! Nu tăcea în faţa lacrămilor mele! Căci sînt un străin înaintea Ta, un pribeag, ca toţi părinţii mei.

Hear my prayer, O Jehovah, and give ear unto my cry; Hold not thy peace at my tears: For I am a stranger with thee, A sojourner, as all my fathers were.

13 A bate-Ţi privirea dela mine, şi lasă-mă să răsuflu, pînă nu mă duc şi să nu mai fiu!

Oh spare me, that I may recover strength, Before I go hence, and be no more.