1 ( Către mai marele cîntăreţilor: Către Iedutun. Un psalm al lui David.) Ziceam:,, Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frîu gurii, cît va sta cel rău înaintea mea.``

I said, “I will guard my ways, Lest I sin with my tongue; I will restrain my mouth with a muzzle, While the wicked are before me.”

2 A m stat mut, în tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit; şi totuş durerea mea nu era mai puţin mare.

I was mute with silence, I held my peace even from good; And my sorrow was stirred up.

3 Î mi ardea inima în mine, un foc lăuntric mă mistuia; şi atunci mi -a venit cuvîntul pe limbă, şi am zis:

My heart was hot within me; While I was musing, the fire burned. Then I spoke with my tongue:

4 D oamne, spune-mi care este sfîrşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cît de trecător sînt.``

“ Lord, make me to know my end, And what is the measure of my days, That I may know how frail I am.

5 I ată că zilele mele sînt cît un lat de mînă, şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricît de bine s'ar ţinea. -

Indeed, You have made my days as handbreadths, And my age is as nothing before You; Certainly every man at his best state is but vapor. Selah

6 D a, omul umblă ca o umbră, se frămîntă degeaba, strînge la comori, şi nu ştie cine le va lua.

Surely every man walks about like a shadow; Surely they busy themselves in vain; He heaps up riches, And does not know who will gather them.

7 A cum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea

“And now, Lord, what do I wait for? My hope is in You.

8 I zbăveşte-mă de toate fărădelegile mele! Nu mă face de ocara celui nebun!

Deliver me from all my transgressions; Do not make me the reproach of the foolish.

9 S tau mut, nu deschid gura, căci Tu lucrezi.

I was mute, I did not open my mouth, Because it was You who did it.

10 A bate-Ţi loviturile dela mine! Îmi iese sufletul supt loviturile mînii Tale.

Remove Your plague from me; I am consumed by the blow of Your hand.

11 T u pedepseşti pe om, şi -l loveşti pentru fărădelegea lui: îi prăpădeşti, ca molia, ce are el mai scump. Da, orice om este doar o suflare.

When with rebukes You correct man for iniquity, You make his beauty melt away like a moth; Surely every man is vapor. Selah

12 A scultă-mi rugăciunea, Doamne, şi pleacă-Ţi urechea la strigătele mele! Nu tăcea în faţa lacrămilor mele! Căci sînt un străin înaintea Ta, un pribeag, ca toţi părinţii mei.

“Hear my prayer, O Lord, And give ear to my cry; Do not be silent at my tears; For I am a stranger with You, A sojourner, as all my fathers were.

13 A bate-Ţi privirea dela mine, şi lasă-mă să răsuflu, pînă nu mă duc şi să nu mai fiu!

Remove Your gaze from me, that I may regain strength, Before I go away and am no more.”