1 A u venit şi au spus lui Ioab:,, Iată că împăratul plînge şi se jăleşte din pricina lui Absalom.``

And Joab was told, “Behold, the king is weeping and mourning for Absalom.”

2 Ş i în ziua aceea, biruinţa s'a prefăcut în jale pentru tot poporul, căci în ziua aceea, poporul auzea zicîndu-se:,,Împăratul este mîhnit din pricina fiului său.``

So the victory that day was turned into mourning for all the people. For the people heard it said that day, “The king is grieved for his son.”

3 Î n aceeaş zi, poporul a intrat în cetate pe furiş, ca nişte oameni ruşinaţi că au fugit din luptă.

And the people stole back into the city that day, as people who are ashamed steal away when they flee in battle.

4 Î mpăratul îşi acoperise faţa, şi striga în gura mare:,, Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu.``

But the king covered his face, and the king cried out with a loud voice, “O my son Absalom! O Absalom, my son, my son!”

5 I oab a intrat în odaia unde era împăratul, şi a zis:,, Tu acoperi azi de ruşine faţa tuturor slujitorilor tăi, cari au scăpat azi viaţa ta, a fiilor tăi şi a fetelor tale, a nevestelor tale şi a ţiitoarelor tale.

Then Joab came into the house to the king, and said, “Today you have disgraced all your servants who today have saved your life, the lives of your sons and daughters, the lives of your wives and the lives of your concubines,

6 T u iubeşti pe ceice te urăsc, şi urăşti pe ceice te iubesc, căci arăţi azi că pentru tine nu sînt nici căpetenii nici slujitori; şi văd acum că, dacă ar trăi Absalom şi noi toţi am fi murit în ziua aceasta, lucrul acesta ţi-ar fi plăcut.

in that you love your enemies and hate your friends. For you have declared today that you regard neither princes nor servants; for today I perceive that if Absalom had lived and all of us had died today, then it would have pleased you well.

7 S coală-te dar, ieşi şi vorbeşte după inima slujitorilor tăi! Căci jur pe Domnul că, dacă nu ieşi să te arăţi, nu va rămînea un om cu tine în noaptea aceasta; şi aceasta va fi o nenorocire mai rea pentru tine decît toate nenorocirile cari ţi s'au întîmplat din tinereţă pînă acum.``

Now therefore, arise, go out and speak comfort to your servants. For I swear by the Lord, if you do not go out, not one will stay with you this night. And that will be worse for you than all the evil that has befallen you from your youth until now.”

8 A tunci împăratul s'a sculat, şi a şezut la poartă. Au spus tot poporului:,, Iată că împăratul stă la poartă.`` Şi tot poporul a venit înaintea împăratului.

Then the king arose and sat in the gate. And they told all the people, saying, “There is the king, sitting in the gate.” So all the people came before the king. For everyone of Israel had fled to his tent. David Returns to Jerusalem

9 Ş i în toate seminţiile lui Israel, tot poporul se certa, zicînd:,,Împăratul ne -a izbăvit din mîna vrăjmaşilor noştri, el ne -a scăpat din mîna Filistenilor; şi acum a trebuit să fugă din ţară dinaintea lui Absalom.

Now all the people were in a dispute throughout all the tribes of Israel, saying, “The king saved us from the hand of our enemies, he delivered us from the hand of the Philistines, and now he has fled from the land because of Absalom.

10 Ş i Absalom, pe care -l unsesem să domnească peste noi, a murit în bătălie: de ce nu puneţi o vorbă pentru întoarcerea împăratului?``

But Absalom, whom we anointed over us, has died in battle. Now therefore, why do you say nothing about bringing back the king?”

11 L a rîndul său, împăratul David a trimes să spună preoţilor Ţadoc şi Abiatar:,, Vorbiţi bătrînilor lui Iuda, şi spuneţi-le:, Pentruce aţi fi voi cei din urmă pentru întoarcerea împăratului în casa lui?` -Căci ce se spunea în tot Israelul ajunsese pînă la împărat. -

So King David sent to Zadok and Abiathar the priests, saying, “Speak to the elders of Judah, saying, ‘Why are you the last to bring the king back to his house, since the words of all Israel have come to the king, to his very house?

12 V oi sînteţi fraţii mei, sînteţi os din oasele mele şi carne din carnea mea; pentruce aţi fi voi cei din urmă pentru aducerea împăratului înapoi?

You are my brethren, you are my bone and my flesh. Why then are you the last to bring back the king?’

13 Ş i lui Amasa spuneţi -i aşa:, Nu eşti tu oare os din oasele mele şi carne din carnea mea? Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă nu vei fi înaintea mea pentru totdeauna căpetenia oştirii în locul lui Ioab!``

And say to Amasa, ‘ Are you not my bone and my flesh? God do so to me, and more also, if you are not commander of the army before me continually in place of Joab.’”

14 D avid a înmuiat inima tuturor celor din Iuda, de parcă ar fi fost un singur om; şi au trimes să spună împăratului:,,Întoarce-te, tu şi toţi slujitorii tăi.``

So he swayed the hearts of all the men of Judah, just as the heart of one man, so that they sent this word to the king: “Return, you and all your servants!”

15 Î mpăratul s'a întors, şi a ajuns pînă la Iordan. Şi Iuda s'a dus la Ghilgal, ca să iasă înaintea împăratului, şi să -l facă să treacă Iordanul.

Then the king returned and came to the Jordan. And Judah came to Gilgal, to go to meet the king, to escort the king across the Jordan.

16 Ş imei, fiul lui Ghera, Beniamitul, care era din Bahurim, s'a grăbit să se pogoare cu cei din Iuda înaintea împăratului David.

And Shimei the son of Gera, a Benjamite, who was from Bahurim, hurried and came down with the men of Judah to meet King David.

17 A vea cu el o mie de oameni din Beniamin, şi pe Ţiba, mai marele casei lui Saul, şi pe cei cincisprezece fii şi pe cei douăzeci de robi ai lui Ţiba. Au trecut Iordanul în faţa împăratului.

There were a thousand men of Benjamin with him, and Ziba the servant of the house of Saul, and his fifteen sons and his twenty servants with him; and they went over the Jordan before the king.

18 L untrea, pusă la îndemîna împăratului, tocmai pornise ca să -i treacă şi casa dincolo; şi în clipa cînd era să treacă împăratul Iordarnul, Şimei, fiul lui Ghera, s'a închinat înaintea lui.

Then a ferryboat went across to carry over the king’s household, and to do what he thought good. David’s Mercy to Shimei Now Shimei the son of Gera fell down before the king when he had crossed the Jordan.

19 Ş i a zis împăratului:,, Să nu ţină seamă domnul meu de nelegiuirea mea, să uite că robul tău l -a ocărît în ziua cînd împăratul, domnul meu, ieşea din Ierusalim, şi să nu ţină seamă... împăratul de lucrul acesta!

Then he said to the king, “Do not let my lord impute iniquity to me, or remember what wrong your servant did on the day that my lord the king left Jerusalem, that the king should take it to heart.

20 C ăci robul tău mărturiseşte că a păcătuit. Şi iată, vin astăzi, cel dintîi din toată casa lui Iosif, înaintea împăratului, domnul meu.``

For I, your servant, know that I have sinned. Therefore here I am, the first to come today of all the house of Joseph to go down to meet my lord the king.”

21 A tunci Abişai, fiul Ţeruiei, a luat cuvîntul, şi a zis:,, Nu trebuie oare să moară Şimei pentrucă a blestemat pe unsul Domnului?``

But Abishai the son of Zeruiah answered and said, “Shall not Shimei be put to death for this, because he cursed the Lord ’s anointed?”

22 D ar David a zis:,, Ce am eu cu voi, fiii Ţeruiei, şi pentruce vă arătaţi astăzi protivnicii mei? Astăzi să se omoare oare vreun om în Israel? Nu ştiu eu că împărăţesc azi peste Israel?``

And David said, “What have I to do with you, you sons of Zeruiah, that you should be adversaries to me today? Shall any man be put to death today in Israel? For do I not know that today I am king over Israel?”

23 Ş i împăratul a zis lui Şimei:,, Nu vei muri!`` Împăratul i -a jurat că nu -l va omorî.

Therefore the king said to Shimei, “You shall not die.” And the king swore to him. David and Mephibosheth Meet

24 M efiboşet, fiul lui Saul, s'a pogorît şi el înaintea împăratului. Nu-şi îngrijise nici picioarele, nici barba, nici nu-şi spălase hainele, din ziua cînd plecase împăratul pînă în ziua cînd se întorcea în pace.

Now Mephibosheth the son of Saul came down to meet the king. And he had not cared for his feet, nor trimmed his mustache, nor washed his clothes, from the day the king departed until the day he returned in peace.

25 C înd s'a dus înaintea împăratului la Ierusalim, împăratul i -a zis:,, Pentruce n'ai venit cu mine, Mefiboşet?``

So it was, when he had come to Jerusalem to meet the king, that the king said to him, “Why did you not go with me, Mephibosheth?”

26 Ş i el a răspuns:,,Împărate, domnul meu, slujitorul meu m'a înşelat, căci robul tău, care este olog, zisese:, Voi pune şaua pe măgar, voi încăleca pe el, şi voi merge cu împăratul.`

And he answered, “My lord, O king, my servant deceived me. For your servant said, ‘I will saddle a donkey for myself, that I may ride on it and go to the king,’ because your servant is lame.

27 Ş i el a înegrit pe robul tău la domnul meu împăratul. Dar domnul meu împăratul este ca un înger al lui Dumnezeu. Fă ce vei crede.

And he has slandered your servant to my lord the king, but my lord the king is like the angel of God. Therefore do what is good in your eyes.

28 C ăci toţi cei din casa tatălui meu au fost nişte oameni vrednici de moarte înaintea împăratului domnul meu; şi totuş, tu ai pus pe robul tău în rîndul celor ce mănîncă la masă cu tine. Ce drept mai pot avea eu, şi ce am să cer eu împăratului?``

For all my father’s house were but dead men before my lord the king. Yet you set your servant among those who eat at your own table. Therefore what right have I still to cry out anymore to the king?”

29 Î mpăratul i -a zis:,, Ce mai vorbeşti atîta? Am spus:, Tu şi Ţiba, veţi împărţi pămînturile.``

So the king said to him, “Why do you speak anymore of your matters? I have said, ‘You and Ziba divide the land.’”

30 Ş i Mefiboşet a zis împăratului:,, Să ia chiar totul, căci împăratul domnul meu se întoarce în pace acasă.``

Then Mephibosheth said to the king, “Rather, let him take it all, inasmuch as my lord the king has come back in peace to his own house.” David’s Kindness to Barzillai

31 B arzilai, Galaaditul, s'a pogorît din Roghelim, şi a trecut Iordanul împreună cu împăratul, ca să -l petreacă pînă dincolo de Iordan.

And Barzillai the Gileadite came down from Rogelim and went across the Jordan with the king, to escort him across the Jordan.

32 B arzilai era foarte bătrîn, în vîrstă de optzeci de ani. El îngrijise de împărat în timpul şederii lui la Mahanaim, căci era un om foarte bogat.

Now Barzillai was a very aged man, eighty years old. And he had provided the king with supplies while he stayed at Mahanaim, for he was a very rich man.

33 Î mpăratul a zis lui Barzilai:,, Vino cu mine, şi te voi hrăni la mine în Ierusalim.``

And the king said to Barzillai, “Come across with me, and I will provide for you while you are with me in Jerusalem.”

34 D ar Barzilai a răspuns împăratului:,, Cîţi ani voi mai trăi, ca să mă sui cu împăratul la Ierusalim?

But Barzillai said to the king, “How long have I to live, that I should go up with the king to Jerusalem?

35 E u sînt astăzi în vîrstă de optzeci de ani. Pot eu să mai cunosc ce este bun şi ce este rău? Poate robul tău să mai aibă vreun gust pentru ce mănîncă şi bea? Pot eu să mai aud glasul cîntăreţilor şi cîntăreţelor? Şi pentru ce să mai fie robul tău o povară pentru domnul meu, împăratul?

I am today eighty years old. Can I discern between the good and bad? Can your servant taste what I eat or what I drink? Can I hear any longer the voice of singing men and singing women? Why then should your servant be a further burden to my lord the king?

36 R obul tău va merge puţin dincolo de Iordan cu împăratul. Dealtfel, pentru ce mi-ar face împăratul această binefacere?

Your servant will go a little way across the Jordan with the king. And why should the king repay me with such a reward?

37 S ă se întoarcă robul tău, şi să mor în cetatea mea, lîngă mormîntul tatălui meu şi mamei mele! Dar iată că robul tău Chimham va trece cu împăratul, domnul meu; fă ce vei crede pentru el.``

Please let your servant turn back again, that I may die in my own city, near the grave of my father and mother. But here is your servant Chimham; let him cross over with my lord the king, and do for him what seems good to you.”

38 Î mpăratul a zis:,, Chimham să treacă împreună cu mine, şi voi face pentru el ce vei vrea; tot ce vei dori dela mine, îţi voi da!``

And the king answered, “Chimham shall cross over with me, and I will do for him what seems good to you. Now whatever you request of me, I will do for you.”

39 D upă ce tot poporul a trecut Iordanul şi după ce l -a trecut şi împăratul, împăratul a sărutat pe Barzilai, şi l -a binecuvîntat. Şi Barzilai s'a întors acasă.

Then all the people went over the Jordan. And when the king had crossed over, the king kissed Barzillai and blessed him, and he returned to his own place. The Quarrel About the King

40 Î mpăratul s'a îndreptat spre Ghilgal, însoţit de Chimham. Tot poporul lui Iuda şi jumătate din poporul lui Israel petrecuse pe împărat dincolo de Iordan.

Now the king went on to Gilgal, and Chimham went on with him. And all the people of Judah escorted the king, and also half the people of Israel.

41 D ar toţi bărbaţii lui Israel au venit la împărat, şi i-au zis:,, Pentruce te-au furat fraţii noştri, bărbaţii lui Iuda, şi au trecut pe împărat peste Iordan, împreună cu casa lui, şi cu toţi oamenii lui David?``

Just then all the men of Israel came to the king, and said to the king, “Why have our brethren, the men of Judah, stolen you away and brought the king, his household, and all David’s men with him across the Jordan?”

42 T oţi bărbaţii lui Iuda au răspuns bărbaţilor lui Israel:,, Fiindcă împăratul ne este rudă; şi ce aţi găsit aici, ca să vă mîniaţi? Am trăit noi pe cheltuiala împăratului? Ne -a făcut el daruri?``

So all the men of Judah answered the men of Israel, “Because the king is a close relative of ours. Why then are you angry over this matter? Have we ever eaten at the king’s expense? Or has he given us any gift?”

43 Ş i bărbaţii lui Israel au răspuns bărbaţilor lui Iuda:,,Împăratul este de zece ori mai mult al nostru, şi chiar la David avem mai mult drept decît voi. Pentruce ne-aţi nesocotit? N'am fost noi cei dintîi cari am spus să se întoarcă împăratul nostru?`` Şi bărbaţii lui Iuda au vorbit cu mai multă asprime decît bărbaţii lui Israel.

And the men of Israel answered the men of Judah, and said, “We have ten shares in the king; therefore we also have more right to David than you. Why then do you despise us—were we not the first to advise bringing back our king?” Yet the words of the men of Judah were fiercer than the words of the men of Israel.