1 D ar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţei tale, pînă nu vin zilele cele rele şi pînă nu se apropie anii, cînd vei zice:,, Nu găsesc nici o plăcere în ei``;

Remember now your Creator in the days of your youth, Before the difficult days come, And the years draw near when you say, “I have no pleasure in them”:

2 p înă nu se întunecă soarele, şi lumina, luna şi stelele, şi pînă nu se întorc norii îndată după ploaie;

While the sun and the light, The moon and the stars, Are not darkened, And the clouds do not return after the rain;

3 p înă nu încep să tremure paznicii casei (mînile), şi să se încovoaie cele tari (picioarele); pînă nu se opresc ceice macină (dinţii), căci s'au împuţinat; pînă nu se întunecă ceice se uită pe ferestre (ochii);

In the day when the keepers of the house tremble, And the strong men bow down; When the grinders cease because they are few, And those that look through the windows grow dim;

4 p înă nu se închid cele două uşi dinspre uliţă (buzele), cînd uruitul morii slăbeşte, te scoli la ciripitul unei pasări, glasul tuturor cîntăreţelor se aude înăbuşit,

When the doors are shut in the streets, And the sound of grinding is low; When one rises up at the sound of a bird, And all the daughters of music are brought low.

5 t e temi de orice înălţime, şi te sperii pe drum; pînă nu înfloreşte migdalul cu peri albi, şi de abea se tîrăşte lăcusta, pînă nu-ţi trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea vecinică, şi bocitorii cutreieră uliţele;

Also they are afraid of height, And of terrors in the way; When the almond tree blossoms, The grasshopper is a burden, And desire fails. For man goes to his eternal home, And the mourners go about the streets.

6 p înă nu se rupe funia de argint, pînă nu se sfarmă vasul de aur, pînă nu se sparge găleata la izvor, şi pînă nu se strică roata dela fîntînă;

Remember your Creator before the silver cord is loosed, Or the golden bowl is broken, Or the pitcher shattered at the fountain, Or the wheel broken at the well.

7 p înă nu se întoarce ţărîna în pămînt, cum a fost, şi pînă nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l -a dat.

Then the dust will return to the earth as it was, And the spirit will return to God who gave it.

8 O , deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul; totul este deşertăciune.

“Vanity of vanities,” says the Preacher, “All is vanity.” The Whole Duty of Man

9 P e lîngă că Eclesiastul a fost înţelept, el a mai învăţat şi ştiinţa pe popor, a cercetat, a adîncit şi a întocmit un mare număr de zicători.

And moreover, because the Preacher was wise, he still taught the people knowledge; yes, he pondered and sought out and set in order many proverbs.

10 E clesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute, şi să scrie întocmai cuvintele adevărului.

The Preacher sought to find acceptable words; and what was written was upright—words of truth.

11 C uvintele înţelepţilor sînt ca nişte bolduri; şi, strînse la un loc, sînt ca nişte cuie bătute, date de un singur stăpîn.

The words of the wise are like goads, and the words of scholars are like well-driven nails, given by one Shepherd.

12 Î ncolo, fiule, ia învăţătură din aceste lucruri; dacă ai voi să faci o mulţime de cărţi, să ştii că n'ai mai isprăvi, şi multă învăţătură oboseşte trupul.

And further, my son, be admonished by these. Of making many books there is no end, and much study is wearisome to the flesh.

13 S ă ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.

Let us hear the conclusion of the whole matter: Fear God and keep His commandments, For this is man’s all.

14 C ăci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău

For God will bring every work into judgment, Including every secret thing, Whether good or evil.