1 A u venit şi au spus lui Ioab:,, Iată că împăratul plînge şi se jăleşte din pricina lui Absalom.``

Ioab a fost înştiinţat că David plânge şi-l jeleşte pe Absalom.

2 Ş i în ziua aceea, biruinţa s'a prefăcut în jale pentru tot poporul, căci în ziua aceea, poporul auzea zicîndu-se:,,Împăratul este mîhnit din pricina fiului său.``

Astfel, acea zi, care trebuia să fie o zi de biruinţă, s-a transformat într-o zi de jale pentru întreg poporul, căci poporul a aflat în acea zi că regele îşi jeleşte fiul.

3 Î n aceeaş zi, poporul a intrat în cetate pe furiş, ca nişte oameni ruşinaţi că au fugit din luptă.

În aceeaşi zi, oştirea a intrat pe furiş în cetate, ca nişte oameni ruşinaţi că au fugit din luptă.

4 Î mpăratul îşi acoperise faţa, şi striga în gura mare:,, Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu.``

Regele îşi acoperise faţa şi striga în gura mare: „Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!“

5 I oab a intrat în odaia unde era împăratul, şi a zis:,, Tu acoperi azi de ruşine faţa tuturor slujitorilor tăi, cari au scăpat azi viaţa ta, a fiilor tăi şi a fetelor tale, a nevestelor tale şi a ţiitoarelor tale.

Ioab a intrat în palat la rege şi i-a zis: „Tu astăzi acoperi de ruşine feţele tuturor slujitorilor tăi, cei care ţi-au salvat viaţa ţie, fiilor, fiicelor, soţiilor şi ţiitoarelor tale.

6 T u iubeşti pe ceice te urăsc, şi urăşti pe ceice te iubesc, căci arăţi azi că pentru tine nu sînt nici căpetenii nici slujitori; şi văd acum că, dacă ar trăi Absalom şi noi toţi am fi murit în ziua aceasta, lucrul acesta ţi-ar fi plăcut.

Tu îi iubeşti pe cei ce te urăsc şi îi urăşti pe cei ce te iubesc, căci astăzi ne-ai arătat că, pentru tine, conducătorii şi războinicii nu înseamnă nimic. Înţeleg că, dacă Absalom ar fi viu, iar noi toţi am fi morţi, tu ai fi mai mulţumit.

7 S coală-te dar, ieşi şi vorbeşte după inima slujitorilor tăi! Căci jur pe Domnul că, dacă nu ieşi să te arăţi, nu va rămînea un om cu tine în noaptea aceasta; şi aceasta va fi o nenorocire mai rea pentru tine decît toate nenorocirile cari ţi s'au întîmplat din tinereţă pînă acum.``

Aşadar, ridică-te, ieşi afară şi vorbeşte pe placul slujitorilor tăi, pentru că, dacă nu vei face acest lucru, îţi jur pe Domnul că toţi te vor părăsi în noaptea aceasta. Această nenorocire ar fi astfel mai mare decât toate nenorocirile care ţi s-au întâmplat din tinereţe şi până astăzi.

8 A tunci împăratul s'a sculat, şi a şezut la poartă. Au spus tot poporului:,, Iată că împăratul stă la poartă.`` Şi tot poporul a venit înaintea împăratului.

Regele s-a dus la poartă şi a stat acolo. S-a dat de veste poporului: „Iată că regele stă la poartă!“ Şi tot poporul a venit înaintea regelui. David se întoarce la Ierusalim Între timp, israeliţii fugiseră cu toţii la corturile lor.

9 Ş i în toate seminţiile lui Israel, tot poporul se certa, zicînd:,,Împăratul ne -a izbăvit din mîna vrăjmaşilor noştri, el ne -a scăpat din mîna Filistenilor; şi acum a trebuit să fugă din ţară dinaintea lui Absalom.

În toate seminţiile lui Israel, toţi oamenii vorbeau între ei şi ziceau: „Regele ne-a eliberat de sub puterea duşmanilor noştri. El a fost cel care ne-a izbăvit de sub puterea filistenilor, iar acum a trebuit să fugă din ţară, izgonit de Absalom.

10 Ş i Absalom, pe care -l unsesem să domnească peste noi, a murit în bătălie: de ce nu puneţi o vorbă pentru întoarcerea împăratului?``

Acum însă Absalom, pe care l-am uns să domnească peste noi, a murit în luptă. Prin urmare, de ce nu spuneţi nimic ca să-l aduceţi pe rege înapoi?“

11 L a rîndul său, împăratul David a trimes să spună preoţilor Ţadoc şi Abiatar:,, Vorbiţi bătrînilor lui Iuda, şi spuneţi-le:, Pentruce aţi fi voi cei din urmă pentru întoarcerea împăratului în casa lui?` -Căci ce se spunea în tot Israelul ajunsese pînă la împărat. -

Când regele David a aflat ce vorbesc între ei toţi israeliţii, a trimis acest mesaj preoţilor Ţadok şi Abiatar: „Întrebaţi-i pe cei din sfatul bătrânilor lui Iuda: «De ce trebuie să fiţi voi cei de pe urmă care să-l aduceţi pe rege înapoi acasă?

12 V oi sînteţi fraţii mei, sînteţi os din oasele mele şi carne din carnea mea; pentruce aţi fi voi cei din urmă pentru aducerea împăratului înapoi?

Voi sunteţi din aceeaşi seminţie cu mine; prin urmare, de ce trebuie să fiţi ultimii care să-l aduceţi acasă pe rege?»“

13 Ş i lui Amasa spuneţi -i aşa:, Nu eşti tu oare os din oasele mele şi carne din carnea mea? Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă nu vei fi înaintea mea pentru totdeauna căpetenia oştirii în locul lui Ioab!``

Iar lui Amasa să-i spuneţi: „Nu eşti tu os din oasele mele şi carne din carnea mea? Dumnezeu să se poarte cu mine cu toată asprimea dacă, de azi înainte, nu vei fi tu conducătorul oştirii, în locul lui Ioab.“

14 D avid a înmuiat inima tuturor celor din Iuda, de parcă ar fi fost un singur om; şi au trimes să spună împăratului:,,Întoarce-te, tu şi toţi slujitorii tăi.``

Regele a câştigat inima tuturor bărbaţilor din Iuda, ca şi cum aceştia ar fi fost un singur om. Ei au trimis vorbă regelui, spunându-i: „Întoarce-te împreună cu slujitorii tăi.“

15 Î mpăratul s'a întors, şi a ajuns pînă la Iordan. Şi Iuda s'a dus la Ghilgal, ca să iasă înaintea împăratului, şi să -l facă să treacă Iordanul.

Regele s-a întors. El a ajuns la un moment dat la Iordan. Între timp, cei din Iuda veniseră la Ghilgal pentru a-l întâmpina pe rege şi a-l trece Iordanul.

16 Ş imei, fiul lui Ghera, Beniamitul, care era din Bahurim, s'a grăbit să se pogoare cu cei din Iuda înaintea împăratului David.

Beniamitul Şimei, fiul lui Ghera, din Bahurim, s-a grăbit să vină împreună cu cei din Iuda în întâmpinarea regelui David.

17 A vea cu el o mie de oameni din Beniamin, şi pe Ţiba, mai marele casei lui Saul, şi pe cei cincisprezece fii şi pe cei douăzeci de robi ai lui Ţiba. Au trecut Iordanul în faţa împăratului.

O mie de bărbaţi din Beniamin îl însoţeau. Alături de ei se afla şi Ţiba, slujitorul familiei lui Saul, împreună cu cei cincizeci de fii ai lui şi douăzeci de slujitori. Au venit în grabă la Iordan, unde era şi regele.

18 L untrea, pusă la îndemîna împăratului, tocmai pornise ca să -i treacă şi casa dincolo; şi în clipa cînd era să treacă împăratul Iordarnul, Şimei, fiul lui Ghera, s'a închinat înaintea lui.

El a trecut vadul ca să ajute familia regelui să traverseze şi ca să facă orice altceva ar mai fi dorit regele. După ce a trecut Iordanul, Şimei, fiul lui Ghera, s-a plecat înaintea regelui şi

19 Ş i a zis împăratului:,, Să nu ţină seamă domnul meu de nelegiuirea mea, să uite că robul tău l -a ocărît în ziua cînd împăratul, domnul meu, ieşea din Ierusalim, şi să nu ţină seamă... împăratul de lucrul acesta!

i-a zis: – Fie ca stăpânul meu să nu ia în seamă nelegiuirea mea şi să nu-şi aducă aminte de răul pe care slujitorul său i l-a făcut în ziua în care stăpânul meu, regele, părăsea Ierusalimul. Să nu pună regele la inimă lucrul acesta.

20 C ăci robul tău mărturiseşte că a păcătuit. Şi iată, vin astăzi, cel dintîi din toată casa lui Iosif, înaintea împăratului, domnul meu.``

Slujitorul tău recunoaşte că a păcătuit, dar iată că astăzi vin primul din întreaga Casă a lui Iosif ca să-l întâmpin pe stăpânul meu, regele.

21 A tunci Abişai, fiul Ţeruiei, a luat cuvîntul, şi a zis:,, Nu trebuie oare să moară Şimei pentrucă a blestemat pe unsul Domnului?``

Abişai, fiul Ţeruiei, a zis: – Nu trebuie oare ca Şimei să moară pentru că l-a blestemat pe unsul Domnului ?

22 D ar David a zis:,, Ce am eu cu voi, fiii Ţeruiei, şi pentruce vă arătaţi astăzi protivnicii mei? Astăzi să se omoare oare vreun om în Israel? Nu ştiu eu că împărăţesc azi peste Israel?``

– Ce am eu de-a face cu voi, fii ai Ţeruiei? i-a răspuns regele. De ce îmi sunteţi astăzi împotrivă? Astăzi să fie oare pedepsit cu moartea vreun om în Israel? Nu ştiu eu că astăzi sunt rege peste Israel?

23 Ş i împăratul a zis lui Şimei:,, Nu vei muri!`` Împăratul i -a jurat că nu -l va omorî.

Apoi regele i-a zis lui Şimei: – Nu vei muri! Şi regele i-a promis printr-un jurământ.

24 M efiboşet, fiul lui Saul, s'a pogorît şi el înaintea împăratului. Nu-şi îngrijise nici picioarele, nici barba, nici nu-şi spălase hainele, din ziua cînd plecase împăratul pînă în ziua cînd se întorcea în pace.

În întâmpinarea regelui a venit, de asemenea, şi Mefiboşet, nepotul lui Saul. Acesta nu-şi îngrijise picioarele, nu-şi aranjase barba şi nu-şi spălase hainele din ziua în care regele plecase şi până când acesta sosise în pace.

25 C înd s'a dus înaintea împăratului la Ierusalim, împăratul i -a zis:,, Pentruce n'ai venit cu mine, Mefiboşet?``

Când a sosit de la Ierusalim în întâmpinarea regelui, acesta l-a întrebat: – Mefiboşet, de ce nu ai venit cu mine?

26 Ş i el a răspuns:,,Împărate, domnul meu, slujitorul meu m'a înşelat, căci robul tău, care este olog, zisese:, Voi pune şaua pe măgar, voi încăleca pe el, şi voi merge cu împăratul.`

– O, rege, stăpânul meu! i-a răspuns Mefiboşet. Slujitorul tău, fiind olog, s-a gândit: „Voi înşeua un măgar şi, călare pe el, voi putea merge cu regele.“ Slujitorul meu însă m-a trădat.

27 Ş i el a înegrit pe robul tău la domnul meu împăratul. Dar domnul meu împăratul este ca un înger al lui Dumnezeu. Fă ce vei crede.

L-a defăimat pe slujitorul tău înaintea stăpânului meu, regele. Însă stăpânul meu, regele, este ca un înger al lui Dumnezeu: fă ce vei crede de cuviinţă.

28 C ăci toţi cei din casa tatălui meu au fost nişte oameni vrednici de moarte înaintea împăratului domnul meu; şi totuş, tu ai pus pe robul tău în rîndul celor ce mănîncă la masă cu tine. Ce drept mai pot avea eu, şi ce am să cer eu împăratului?``

Întregul neam al bunicului meu nu merită nimic decât moartea din partea stăpânului meu, regele. Cu toate acestea, tu i-ai dat voie slujitorului tău să mănânce la masa ta. Ce alt drept aş mai putea cere de la rege?

29 Î mpăratul i -a zis:,, Ce mai vorbeşti atîta? Am spus:, Tu şi Ţiba, veţi împărţi pămînturile.``

– Ce mai vorbeşti atâta? i-a zis regele. Am hotărât: tu şi Ţiba veţi împărţi pământul.

30 Ş i Mefiboşet a zis împăratului:,, Să ia chiar totul, căci împăratul domnul meu se întoarce în pace acasă.``

– Poate să ia el chiar tot acum, de vreme ce stăpânul meu, regele, s-a întors teafăr acasă, i-a răspuns Mefiboşet.

31 B arzilai, Galaaditul, s'a pogorît din Roghelim, şi a trecut Iordanul împreună cu împăratul, ca să -l petreacă pînă dincolo de Iordan.

Ghiladitul Barzilai a venit şi el din Roghelim şi l-a însoţit pe rege până dincolo de Iordan, lăsându-l apoi să-şi vadă de drum.

32 B arzilai era foarte bătrîn, în vîrstă de optzeci de ani. El îngrijise de împărat în timpul şederii lui la Mahanaim, căci era un om foarte bogat.

Barzilai era foarte bătrân – avea optzeci de ani – şi, deoarece era un om foarte bogat, îngrijise de rege cât timp acesta a locuit la Mahanayim.

33 Î mpăratul a zis lui Barzilai:,, Vino cu mine, şi te voi hrăni la mine în Ierusalim.``

Regele i-a zis lui Barzilai: – Vino cu mine la Ierusalim şi eu voi îngriji de tine.

34 D ar Barzilai a răspuns împăratului:,, Cîţi ani voi mai trăi, ca să mă sui cu împăratul la Ierusalim?

– Oare câţi ani voi mai trăi, ca să mă sui la Ierusalim cu regele? l-a întrebat Barzilai.

35 E u sînt astăzi în vîrstă de optzeci de ani. Pot eu să mai cunosc ce este bun şi ce este rău? Poate robul tău să mai aibă vreun gust pentru ce mănîncă şi bea? Pot eu să mai aud glasul cîntăreţilor şi cîntăreţelor? Şi pentru ce să mai fie robul tău o povară pentru domnul meu, împăratul?

Am ajuns la optzeci de ani. Pot eu să mai fac deosebirea între ceea ce este bun şi ceea ce este rău? Poate slujitorul tău să mai simtă gustul mâncării şi al băuturii? Pot eu să mai ascult cântecele cântăreţilor şi ale cântăreţelor? Şi de ce să fie slujitorul tău o povară în plus pentru stăpânul meu, regele?

36 R obul tău va merge puţin dincolo de Iordan cu împăratul. Dealtfel, pentru ce mi-ar face împăratul această binefacere?

Slujitorul tău îl va însoţi pe rege dincolo de Iordan doar o mică distanţă. Oricum, de ce mi-ar oferi regele o asemenea răsplată?

37 S ă se întoarcă robul tău, şi să mor în cetatea mea, lîngă mormîntul tatălui meu şi mamei mele! Dar iată că robul tău Chimham va trece cu împăratul, domnul meu; fă ce vei crede pentru el.``

Dă-i voie, te rog, slujitorului tău să se întoarcă şi să moară în cetatea sa, unde sunt înmormântaţi tatăl său şi mama sa. Iată însă că aici este slujitorul tău, Chimham. Să-l ia stăpânul meu, regele, cu el şi să se poarte faţă de el cum va crede de cuviinţă.

38 Î mpăratul a zis:,, Chimham să treacă împreună cu mine, şi voi face pentru el ce vei vrea; tot ce vei dori dela mine, îţi voi da!``

– Bine, i-a zis regele. Chimham va veni cu mine şi mă voi purta cu el aşa cum vei dori tu, iar tu, orice vei cere de la mine îţi voi dărui.

39 D upă ce tot poporul a trecut Iordanul şi după ce l -a trecut şi împăratul, împăratul a sărutat pe Barzilai, şi l -a binecuvîntat. Şi Barzilai s'a întors acasă.

Întreg poporul a trecut Iordanul. În cele din urmă l-a trecut şi regele. Acesta l-a sărutat şi l-a binecuvântat pe Barzilai, care s-a întors acasă.

40 Î mpăratul s'a îndreptat spre Ghilgal, însoţit de Chimham. Tot poporul lui Iuda şi jumătate din poporul lui Israel petrecuse pe împărat dincolo de Iordan.

Regele s-a îndreptat spre Ghilgal împreună cu Chimham. Întreaga oştire a lui Iuda şi jumătate din oştirea lui Israel îl însoţeau.

41 D ar toţi bărbaţii lui Israel au venit la împărat, şi i-au zis:,, Pentruce te-au furat fraţii noştri, bărbaţii lui Iuda, şi au trecut pe împărat peste Iordan, împreună cu casa lui, şi cu toţi oamenii lui David?``

Toţi bărbaţii lui Israel au venit însă la rege şi i-au zis: – De ce bărbaţii lui Iuda, fraţii noştri, te-au furat şi l-au trecut pe rege Iordanul împreună cu familia lui şi cu toţi oamenii lui David?

42 T oţi bărbaţii lui Iuda au răspuns bărbaţilor lui Israel:,, Fiindcă împăratul ne este rudă; şi ce aţi găsit aici, ca să vă mîniaţi? Am trăit noi pe cheltuiala împăratului? Ne -a făcut el daruri?``

Bărbaţii lui Iuda le-au dat bărbaţilor lui Israel următorul răspuns: – Pentru că regele este rudă cu noi. Deci de ce vă mâniaţi pentru acest lucru? Am mâncat noi pe cheltuiala regelui? Am primit noi vreun dar din partea lui?

43 Ş i bărbaţii lui Israel au răspuns bărbaţilor lui Iuda:,,Împăratul este de zece ori mai mult al nostru, şi chiar la David avem mai mult drept decît voi. Pentruce ne-aţi nesocotit? N'am fost noi cei dintîi cari am spus să se întoarcă împăratul nostru?`` Şi bărbaţii lui Iuda au vorbit cu mai multă asprime decît bărbaţii lui Israel.

Bărbaţii lui Israel le-au zis bărbaţilor lui Iuda: – Noi avem, de zece ori mai mult decât voi, dreptul la rege! Chiar la David avem mai mult drept decât voi! Aşadar, de ce ne dispreţuiţi? Noi am fost cei dintâi care l-am chemat pe regele nostru înapoi. Cuvintele bărbaţilor lui Iuda au avut însă mai mare greutate decât cuvintele bărbaţilor lui Israel.