1 D eaceea, fiindcă nu mai puteam răbda, am socotit mai bine să fim lăsaţi singuri în Atena,

De aceea, fiindcă n-am mai putut răbda, am hotărât să rămânem singuri în Atena

2 ş i v'am trimes pe Timotei, fratele nostru şi slujitorul lui Dumnezeu în Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească şi să vă îmbărbăteze în credinţa voastră,

şi l-am trimis pe Timotei, fratele nostru şi conlucrător cu noi pentru Dumnezeu, în răspândirea Evangheliei lui Cristos, ca să vă întărească şi să vă încurajeze în credinţa voastră,

3 p entruca nimeni din voi să nu se clatine în aceste necazuri; căci ştiţi singuri că la aceasta sîntem rînduiţi.

pentru ca nimeni să nu se clatine în aceste necazuri. Căci ştiţi că la aceasta suntem destinaţi.

4 Ş i cînd eram la voi, v'am spus mai dinainte că vom avea să suferim necazuri, ceeace s'a şi întîmplat, cum bine ştiţi.

Când eram la voi v-am spus dinainte că urmează să fim asupriţi, aşa cum s-a şi întâmplat, după cum bine ştiţi.

5 A stfel, în nerăbdarea mea, am trimes să-mi aducă ştiri despre credinţa voastră, de teamă ca nu cumva să vă fi ispitit Ispititorul, şi osteneala noastră să fi fost degeaba.

De aceea, când n-am mai putut răbda, l-am trimis ca să afle despre credinţa voastră, ca nu cumva ispititorul să vă fi ispitit, şi osteneala noastră să fi fost în zadar.

6 D ar chiar acum a venit Timotei dela voi la noi, şi ne -a adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră, că totdeauna păstraţi o plăcută aducere aminte despre noi, şi că doriţi să ne vedeţi, cum dorim şi noi să vă vedem pe voi.

Însă Timotei a venit chiar acum de la voi şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră. Ne-a spus că întotdeauna vă amintiţi cu plăcere de noi şi că doriţi să ne vedeţi, aşa cum şi noi dorim să vă vedem.

7 D eaceea, fraţilor, în toate strîmtorările şi necazurile noastre, am fost mîngîiaţi cu privire la voi, prin credinţa voastră.

De aceea, în toate strâmtorările şi necazurile noastre, am fost încurajaţi, fraţilor, cu privire la voi, datorită credinţei voastre.

8 A cum, da, trăim, fiindcă voi staţi tari în Domnul.

Acum trăim într-adevăr, fiindcă voi rămâneţi fermi în Domnul.

9 C um putem noi oare să mulţămim în deajuns lui Dumnezeu cu privire la voi, pentru toată bucuria, pe care o avem din pricina voastră, înaintea Dumnezeului nostru?

Cum putem să-I mulţumim îndeajuns lui Dumnezeu cu privire la voi pentru toată bucuria pe care o simţim datorită vouă, înaintea Dumnezeului nostru?

10 Z i şi noapte Îl rugăm nespus să vă putem vedea faţa, şi să putem împlini ce mai lipseşte credinţei voastre.

Zi şi noapte ne rugăm cu ardoare să vă putem vedea din nou şi să aducem ceea ce lipseşte credinţei voastre.

11 Î nsuş Dumnezeu, Tatăl nostru, şi Domnul nostru Isus Hristos să ne netezească drumul la voi!

Fie ca Însuşi Dumnezeu, Tatăl nostru, şi Domnul nostru Isus să ne netezească calea spre voi!

12 D omnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi, cum facem şi noi înşine pentru voi,

Domnul să facă să crească şi să se reverse dragostea voastră unii faţă de alţii şi faţă de toţi, aşa cum facem şi noi faţă de voi!

13 c a să vi se întărească inimile, şi să fie fără prihană în sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toţi sfinţii Săi.

El să vă întărească inimile în sfinţenie, ca să fiţi fără pată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus cu toţi sfinţii Lui!