1 V ai de tine, pustiitorule, care totuş n'ai fost pustiit; care jăfuieşti, şi n'ai fost jăfuit încă! După ce vei sfîrşi de pustiit, vei fi pustiit şi tu, după ce vei isprăvi de jăfuit, vei fi jăfuit şi tu.``

Vai de tine, nimicitorule, tu, care încă n-ai fost nimicit! Vai de tine, trădătorule, tu, care n-ai fost încă trădat de nimeni! Când vei înceta să mai distrugi, vei fi distrus şi când te vei opri din a mai trăda, vei fi trădat.

2 D oamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine. Fii ajutorul nostru în fiecare dimineaţă şi izbăvirea noastră la vreme de nevoie!

Doamne, fie-Ţi milă de noi! Noi nădăjduim în Tine! Fii tăria noastră în fiecare dimineaţă! Fii izbăvirea noastră în vreme de necaz!

3 C înd răsună glasul Tău, popoarele fug; cînd Te scoli Tu, neamurile se împrăştie.``

Când răsună glasul Tău, popoarele fug; când Te ridici Tu, neamurile se împrăştie.

4 p rada voastră va fi strînsă cum strînge muşiţa: sar peste ea cum sar lăcustele.``

Prada voastră, neamuri, este adunată aşa cum o adună lăcustele; ca un roi de lăcuste aşa se aruncă oamenii asupra ei.

5 D omnul este înălţat, şi locuieşte în înălţime. El umple Sionul de nepărtinire şi dreptate.

Domnul este înălţat căci locuieşte în înălţimi. El umple Sionul cu judecată şi dreptate.

6 Z ilele tale sînt statornice, înţelepciunea şi priceperea sînt un izvor de mîntuire``; frica de Domnul, iată comoara Sionului.

El va fi siguranţă pentru vremurile tale, belşug de izbăviri, înţelepciune şi cunoaştere, iar frica de Domnul, aceasta va fi comoara Sionului.

7 I ată, vitejii strigă afară; solii păcii plîng cu amar.

Ascultă! Vitejii lor strigă pe drumuri, iar solii păcii plâng cu amar.

8 D rumurile sînt pustii; nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur a rupt legămîntul, dispreţuieşte cetăţile, nu se uită la nimeni.

Drumurile sunt părăsite, nici un călător nu se mai află pe ele. Legământul este rupt, martorii sunt dispreţuiţi, nimeni nu mai este respectat.

9 Ţ ara jăleşte şi este întristată; Libanul este plin de ruşine, tînjeşte; Saronul este ca o pustie; Basanul şi Carmelul îşi scutură frunza.

Ţara geme şi se ofileşte; Libanul este făcut de ruşine şi se usucă; Şaronul este ca Araba, iar Başanul şi Carmelul îşi scutură frunzele.

10 A cum Mă voi scula, -zice Domnul, -acum Mă voi înălţa, acum Mă voi ridica.

«Acum Mă voi ridica, zice Domnul, acum Mă voi înălţa, acum voi fi înălţat!

11 A ţi zămislit fîn, şi naşteţi paie de mirişte; suflarea vostră de mînie împotriva Ierusalimului este un foc, care pe voi înşivă vă va arde de tot.

Zămisliţi pleavă şi naşteţi paie; suflarea voastră este un foc care vă va nimici.

12 P opoarele vor fi ca nişte cuptoare de var, ca nişte spini tăiaţi cari ard în foc.``

Popoarele vor arde ca varul nestins, ca mărăcinii tăiaţi care ard în foc.

13 V oi, cei de departe, ascultaţi ce am făcut! Şi voi, cei de aproape, vedeţi puterea mea!``

Voi, cei de departe, auziţi ce am făcut! Voi, cei de aproape, recunoaşteţi-Mi puterea!»

14 P ăcătoşii sînt îngroziţi, în Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiţi, cari zic:,, Cine din noi va putea să rămînă lîngă un foc mistuitor?``,, Cine din noi va putea să rămînă lîngă nişte flacări vecinice?``

Păcătoşii sunt plini de teamă în Sion; înfiorarea i-a cuprins pe cei lipsiţi de evlavie: «Care dintre noi poate trăi lângă un foc mistuitor? Care dintre noi poate trăi lângă nişte flăcări veşnice?»

15 C elce umblă în neprihănire, şi vorbeşte fără vicleşug, celce nesocoteşte un cîştig scos prin stoarcere, celce îşi trage mînile înapoi, ca să nu primească mită, cel ce îşi astupă urechea să n'audă cuvinte setoase de sînge, şi îşi leagă ochii ca să nu vadă răul,

Cel ce umblă în dreptate şi vorbeşte ce este drept, cel ce dispreţuieşte câştigul din asuprire, cel ce îşi fereşte mâna de mită, cel ce îşi astupă urechea când aude despre vărsări de sânge şi îşi închide ochii să nu-l ademenească răul.

16 a cela va locui în locurile înalte; stînci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pîne, şi apa nu -i va lipsi.``

Acela va locui pe înălţimi; refugiul lui vor fi fortăreţele din munţi, pâinea îi va fi dată şi apa îi va fi asigurată.

17 O chii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi ţara în toată întinderea ei.

Ochii tăi îl vor vedea pe Împărat în splendoarea Sa; vor vedea o ţară care se întinde până departe.

18 I nima ta îşi va aduce aminte de groaza trecută şi va zice:, Unde este logofătul? Unde este vistiernicul? Unde este celce veghea asupra turnurilor?`

Mintea ta va cugeta la groaza de dinainte, zicând: «Unde este scribul? Unde este cel ce cântăreşte tributul? Unde este cel ce numără turnurile ?»

19 A tunci nu vei mai vedea pe poporul acela îndrăzneţ, pe poporul cu vorbirea încîlcită de n'o puteai înţelege, cu limba gîngavă, de n'o puteai pricepe.

Pe acei oameni aroganţi, pe cei cu vorbirea necunoscută, cu limba lor ciudată şi de neînţeles, nu-i vei mai vedea.

20 P riveşte Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul, ca locuinţă liniştită, ca un cort, care nu va mai fi mutat, ai cărui ţăruşi nu vor mai fi scoşi niciodată, şi ale cărui funii nu vor mai fi deslegate.

Priveşte Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul: o locuinţă liniştită, un cort ce nu se va mai muta; ţăruşii săi nu vor mai fi scoşi vreodată şi nici una dintre funiile sale nu va mai fi ruptă.

21 D a, acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ţine loc de rîuri, de pîraie late, unde totuş nu pătrund corăbii cu lopeţi, şi nu trece niciun vas puternic.

Acolo, Domnul va fi Împăratul nostru măreţ; va fi un loc cu râuri şi canale largi, dar unde nu vor pătrunde corăbii cu vâsle şi nici vase mari nu vor naviga.

22 C ăci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este Împăratul nostru: El ne mîntueşte!

Căci Domnul este judecătorul nostru; Domnul este legiuitorul nostru, Domnul este împăratul nostru; El ne va izbăvi.

23 F uniile tale s'au slăbit, aşa că nu mai pot strînge piciorul catargului, şi nu mai pot întinde pînzele. Atunci se împarte prada, care -i aşa de mare, că pînă şi ologii iau parte la ea.

Funiile tale slăbesc; ele nu mai pot sprijini catargul şi nu mai pot întinde pânzele. Atunci se va împărţi prada care va fi atât de multă, încât până şi ologii vor duce din ea.

24 N iciun locuitor nu zice:, Sînt bolnav!` Poporul Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui.``

Nici un locuitor nu va zice: «Sunt bolnav!»; poporului ce locuieşte acolo îi va fi iertată vina.