1 ¡ Ay de ti que destruyes, y no has sido destruido; y de aquel que es pérfido, cuando otros no actuaron con perfidia contra él! Cuando termines de destruir, serás destruido; cuando acabes de actuar con perfidia, con perfidia actuarán contra ti.

Vai de tine, nimicitorule, tu, care încă n-ai fost nimicit! Vai de tine, trădătorule, tu, care n-ai fost încă trădat de nimeni! Când vei înceta să mai distrugi, vei fi distrus şi când te vei opri din a mai trăda, vei fi trădat.

2 O h Señor, ten piedad de nosotros; en ti hemos esperado. Sé nuestra fortaleza cada mañana, también nuestra salvación en tiempo de angustia.

Doamne, fie-Ţi milă de noi! Noi nădăjduim în Tine! Fii tăria noastră în fiecare dimineaţă! Fii izbăvirea noastră în vreme de necaz!

3 A l estruendo del tumulto los pueblos huyen; al levantarte tú las naciones se dispersan;

Când răsună glasul Tău, popoarele fug; când Te ridici Tu, neamurile se împrăştie.

4 s e recoge el botín como recoge la oruga, se lanzan sobre él como se lanzan las langostas.

Prada voastră, neamuri, este adunată aşa cum o adună lăcustele; ca un roi de lăcuste aşa se aruncă oamenii asupra ei.

5 E xaltado es el Señor, pues mora en lo alto; ha llenado a Sion de derecho y de justicia.

Domnul este înălţat căci locuieşte în înălţimi. El umple Sionul cu judecată şi dreptate.

6 E l será la seguridad de tus tiempos, abundancia de salvación, sabiduría y conocimiento; el temor del Señor es tu tesoro.

El va fi siguranţă pentru vremurile tale, belşug de izbăviri, înţelepciune şi cunoaştere, iar frica de Domnul, aceasta va fi comoara Sionului.

7 H e aquí, sus valientes claman en las calles, los mensajeros de paz lloran amargamente.

Ascultă! Vitejii lor strigă pe drumuri, iar solii păcii plâng cu amar.

8 L as calzadas están desiertas, el transeúnte ya no pasa; ha quebrantado el pacto, ha despreciado las ciudades, no tiene en estima al hombre.

Drumurile sunt părăsite, nici un călător nu se mai află pe ele. Legământul este rupt, martorii sunt dispreţuiţi, nimeni nu mai este respectat.

9 D e duelo está la tierra y languidece, el Líbano está avergonzado y se marchita; Sarón es como una llanura desierta, y pierden su follaje Basán y el Carmelo.

Ţara geme şi se ofileşte; Libanul este făcut de ruşine şi se usucă; Şaronul este ca Araba, iar Başanul şi Carmelul îşi scutură frunzele.

10 A hora me levantaré —dice el Señor — ahora seré exaltado, ahora seré ensalzado.

«Acum Mă voi ridica, zice Domnul, acum Mă voi înălţa, acum voi fi înălţat!

11 C oncebisteis paja, daréis a luz rastrojo; mi aliento como fuego os consumirá.

Zămisliţi pleavă şi naşteţi paie; suflarea voastră este un foc care vă va nimici.

12 Y los pueblos serán calcinados, como espinos cortados que son quemados en el fuego.

Popoarele vor arde ca varul nestins, ca mărăcinii tăiaţi care ard în foc.

13 O íd, los que estáis lejos, lo que he hecho; y los que estáis cerca, reconoced mi poder.

Voi, cei de departe, auziţi ce am făcut! Voi, cei de aproape, recunoaşteţi-Mi puterea!»

14 A terrados están los pecadores en Sion, el temblor se ha apoderado de los impíos. ¿Quién de nosotros habitará con el fuego consumidor ? ¿Quién de nosotros habitará con las llamas eternas ?

Păcătoşii sunt plini de teamă în Sion; înfiorarea i-a cuprins pe cei lipsiţi de evlavie: «Care dintre noi poate trăi lângă un foc mistuitor? Care dintre noi poate trăi lângă nişte flăcări veşnice?»

15 E l que anda en justicia y habla con sinceridad, el que rehúsa la ganancia injusta, y se sacude las manos para que no retengan soborno; el que se tapa los oídos para no oír de derramamiento de sangre, y cierra los ojos para no ver el mal;

Cel ce umblă în dreptate şi vorbeşte ce este drept, cel ce dispreţuieşte câştigul din asuprire, cel ce îşi fereşte mâna de mită, cel ce îşi astupă urechea când aude despre vărsări de sânge şi îşi închide ochii să nu-l ademenească răul.

16 é se morará en las alturas, en la peña inexpugnable estará su refugio; se le dará su pan, y tendrá segura su agua.

Acela va locui pe înălţimi; refugiul lui vor fi fortăreţele din munţi, pâinea îi va fi dată şi apa îi va fi asigurată.

17 T us ojos contemplarán al Rey en su hermosura, verán una tierra muy lejana.

Ochii tăi îl vor vedea pe Împărat în splendoarea Sa; vor vedea o ţară care se întinde până departe.

18 T u corazón meditará en el terror, y dirá: ¿Dónde está el que cuenta? ¿Dónde está el que pesa? ¿Dónde está el que cuenta las torres?

Mintea ta va cugeta la groaza de dinainte, zicând: «Unde este scribul? Unde este cel ce cântăreşte tributul? Unde este cel ce numără turnurile ?»

19 N o verás más al pueblo feroz, pueblo de habla incomprensible, que nadie entiende, de lengua tartamuda, que nadie comprende.

Pe acei oameni aroganţi, pe cei cu vorbirea necunoscută, cu limba lor ciudată şi de neînţeles, nu-i vei mai vedea.

20 C ontempla a Sion, ciudad de nuestras fiestas señaladas; tus ojos verán a Jerusalén, morada de quietud, tienda que no será plegada, cuyas estacas no serán arrancadas nunca, ni rotas ninguna de sus cuerdas.

Priveşte Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul: o locuinţă liniştită, un cort ce nu se va mai muta; ţăruşii săi nu vor mai fi scoşi vreodată şi nici una dintre funiile sale nu va mai fi ruptă.

21 P orque allí, el Majestuoso, el Señor, será para nosotros lugar de ríos y de anchos canales, por donde no andará embarcación de remos, ni nave potente por él pasará.

Acolo, Domnul va fi Împăratul nostru măreţ; va fi un loc cu râuri şi canale largi, dar unde nu vor pătrunde corăbii cu vâsle şi nici vase mari nu vor naviga.

22 P orque el Señor es nuestro juez, el Señor es nuestro legislador, el Señor es nuestro rey; El nos salvará.

Căci Domnul este judecătorul nostru; Domnul este legiuitorul nostru, Domnul este împăratul nostru; El ne va izbăvi.

23 S e han aflojado tus cuerdas; no pueden sostener firme el mástil ni entesar la vela. Entonces será repartida la presa de un abundante botín; los cojos se llevarán los despojos.

Funiile tale slăbesc; ele nu mai pot sprijini catargul şi nu mai pot întinde pânzele. Atunci se va împărţi prada care va fi atât de multă, încât până şi ologii vor duce din ea.

24 N ingún habitante dirá: Estoy enfermo; al pueblo que allí habita, le será perdonada su iniquidad.

Nici un locuitor nu va zice: «Sunt bolnav!»; poporului ce locuieşte acolo îi va fi iertată vina.