1 V ă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfîntă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.

Prin urmare, vă îndemn fraţilor, prin îndurarea lui Dumnezeu, să vă aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu. Aceasta va fi o închinare duhovnicească din partea voastră!

2 S ă nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvîrşită.

Nu vă conformaţi acestui veac, ci lăsaţi-vă transformaţi prin reînnoirea gândirii voastre, ca să puteţi discerne voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită. Smerenie şi slujire

3 P rin harul, care mi -a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decît se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă, pe care a împărţit -o Dumnezeu fiecăruia.

Prin darul care mi-a fost dat, spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci fiţi modeşti în gândirea voastră, fiecare după măsura de credinţă pe care i-a dat-o Dumnezeu.

4 C ăci, dupăcum într'un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n'au toate aceeaş slujbă,

Pentru că, aşa cum într-un trup avem multe mădulare şi nu toate au aceeaşi funcţie,

5 t ot aşa, şi noi, cari sîntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, sîntem mădulare unii altora.

tot astfel şi noi, care suntem mulţi, suntem un singur trup în Cristos, iar în mod individual ne suntem mădulare unii altora.

6 D eoarece avem felurite daruri, după harul care ne -a fost dat: cine are darul proorociei, să -l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.

Avem diferite daruri, după harul care ne-a fost dat: dacă darul cuiva este profeţia, să-l folosească după măsura credinţei sale;

7 C ine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură.

dacă este slujirea, să slujească; dacă este cel de a da învăţătură, să dea învăţătură;

8 C ine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine cîrmuieşte, să cîrmuiască cu rîvnă. Cine face milostenie, s'o facă cu bucurie.

dacă este încurajarea, să încurajeze; dacă este dărnicia, să dea cu generozitate; dacă este acela de a conduce, s-o facă cu dedicare; dacă este acela de a fi milostiv, s-o facă cu bucurie. Dragostea

9 D ragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, şi lipiţi-vă tare de bine.

Dragostea să vă fie sinceră; urâţi răul, lipiţi-vă de bine!

10 I ubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întîietate altuia.

Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească! Luaţi-vă la întrecere în ce priveşte respectul pe care vi-l acordaţi reciproc.

11 Î n sîrguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de rîvnă cu duhul. Slujiţi Domnului.

În ce priveşte dedicarea, să nu fiţi leneşi! Fiţi plini de râvnă cu duhul! Slujiţi Domnului!

12 B ucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.

Fiţi bucuroşi în nădejdea voastră! Fiţi răbdători în necaz! Dedicaţi-vă rugăciunii!

13 A jutaţi pe sfinţi, cînd sînt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi.

Ajutaţi-i pe sfinţii care sunt în nevoi! Fiţi ospitalieri!

14 B inecuvîntaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvîntaţi şi nu blestemaţi.

Binecuvântaţi-i pe cei care vă persecută! Binecuvântaţi, nu blestemaţi!

15 B ucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plîngeţi cu ceice plîng.

Bucuraţi-vă cu cei care se bucură, plângeţi cu cei care plâng!

16 A veţi aceleaşi simţiminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămîneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi.

Trăiţi în armonie unii cu alţii! Nu vă gândiţi la lucrurile înalte, ci asociaţi-vă cu cei smeriţi! Nu vă consideraţi singuri înţelepţi!

17 N u întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înaintea tuturor oamenilor.

Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău! Urmăriţi ce este bine înaintea tuturor oamenilor!

18 D acă este cu putinţă, întrucît atîrnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.

Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii!

19 P rea iubiţilor, nu vă răsbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mînia lui Dumnezeu; căci este scris:,, Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti``, zice Domnul.

Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi niciodată singuri, ci lăsaţi loc mâniei lui Dumnezeu, pentru că este scris: „A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti! zice Domnul.“

20 D impotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă -i să mănînce; dacă -i este sete, dă -i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.``

Însă „dacă duşmanul tău este flămând, dă-i de mâncare, iar dacă-i este sete, dă-i să bea, căci, făcând aşa, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui“.

21 N u te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.

Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine!