1 T oată adunarea copiilor lui Israel a plecat din Elim; şi au ajuns în pustia Sin, care este între Elim şi Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua după ieşirea lor din ţara Egiptului.

Întreaga adunare a israeliţilor a plecat de la Elim şi a ajuns în pustia Sin, care este între Elim şi Sinai, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua, după ce a ieşit din ţara Egiptului.

2 Ş i toată adunarea copiilor lui Israel a cîrtit în pustia aceea împotriva lui Moise şi Aaron.

În pustie, întreaga adunare a israeliţilor a cârtit împotriva lui Moise şi a lui Aaron.

3 C opiii lui Israel le-au zis:,, Cum de n'am murit loviţi de mîna Domnului în ţara Egiptului, cînd şedeam lîngă oalele noastre cu carne, cînd mîncam pîne de ne săturam? Căci ne-aţi adus în pustia aceasta ca să faceţi să moară de foame toată mulţimea aceasta.``

Israeliţii le-au zis: „O, de-am fi fost omorâţi de mâna Domnului în ţara Egiptului! Cel puţin acolo stăteam lângă oalele de carne şi mâncam pâine din belşug. Ne-aţi adus aici, în pustia aceasta, ca să faceţi să moară de foame toată mulţimea aceasta!“

4 D omnul a zis lui Moise:,, Iată că voi face să vă ploaie pîne din ceruri. Poporul va ieşi afară, şi va strînge, cît îi trebuie pentru fiecare zi, ca să -l pun la încercare, şi să văd dacă va umbla sau nu după legea Mea.

Atunci Domnul i-a zis lui Moise: „Voi face să plouă pâine din cer; în fiecare zi poporul să iasă şi să adune pâine pentru ziua aceea. În acea zi, îi voi pune la încercare ca să văd dacă vor trăi după Legea Mea sau nu.

5 Î n ziua a şasea, cînd vor pregăti ce au adus acasă, vor avea de două ori mai mult de cît vor strînge în fiecare zi.``

În ziua a şasea să pregătească ce au adunat, într-o cantitate dublă faţă de ce au adunat în fiecare zi.“

6 M oise şi Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel:,, Astăseară, veţi înţelege că Domnul este Acela, care v'a scos din ţara Egiptului.

Moise şi Aaron le-au zis tuturor israeliţilor: „În seara aceasta veţi şti că Domnul v-a scos din ţara Egiptului,

7 Ş i mîne dimineaţă, veţi vedea slava Domnului; pentrucă v'a auzit cîrtirile împotriva Domnului; căci ce sîntem noi, ca să cîrtiţi împotriva noastră?``

iar dimineaţă veţi vedea slava Domnului, pentru că El aude cârtirile voastre împotriva Lui. Căci cine suntem noi, ca să vă plângeţi împotriva noastră?“

8 M oise a zis:,, Domnul vă va da astăseară carne de mîncat, şi mîne dimineaţă vă va da pîne să vă săturaţi, pentrucă a auzit Domnul cîrtirile, pe cari le-aţi rostit împotriva Lui; căci ce sîntem noi? Cîrtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotriva Domnului.``

Moise a mai zis: „Veţi şti că a fost Domnul, atunci când, seara, vă va da carne, iar dimineaţa – pâine din belşug, pentru că Domnul v-a auzit cârtirile pe care le-aţi rostit împotriva Lui, căci noi nu suntem nimic; cârtirile voastre nu sunt împotriva noastră, ci împotriva Domnului. “

9 M oise a zis lui Aaron:,, Spune întregei adunări a copiilor lui Israel:, Apropiaţi-vă înaintea Domnului; căci v'a auzit cîrtirile.``

După aceea, Moise i-a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a israeliţilor: «Apropiaţi-vă de Domnul, căci El a auzit cârtirile voastre.»“

10 Ş i, pe cînd vorbea Aaron întregei adunări a lui Israel, s'au uitat înspre pustie, şi iată că slava Domnului s'a arătat în nor.

În timp ce Aaron vorbea întregii adunări, ei s-au uitat înspre pustie şi slava Domnului s-a arătat în nor.

11 D omnul, vorbind lui Moise, a zis:

Domnul i-a vorbit lui Moise astfel:

12 A m auzit cîrtirile copiilor lui Israel. Spune-le:,Între cele două seri aveţi să mîncaţi carne, şi dimineaţa vă veţi sătura de pîne; şi veţi şti că Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.``

„Am auzit cârtirile israeliţilor; de aceea spune-le: «Între cele două seri veţi avea carne, iar dimineaţa – pâine din belşug; atunci veţi şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.»“

13 S eara, au venit nişte prepeliţe şi au acoperit tabăra; şi, dimineaţa, s'a aşezat un strat gros de rouă în jurul taberii.

Seara au venit nişte prepeliţe care au acoperit tabăra; dimineaţa, în jurul taberei, se afla un strat de rouă.

14 C înd s'a luat roua aceasta, pe faţa pustiei era ceva mărunt ca nişte grăunţe, mărunt ca bobiţele de ghiaţă albă pe pămînt.

Când stratul de rouă s-a ridicat, pe suprafaţa pustiei au rămas nişte boabe mici, ca boabele de gheaţă pe pământ.

15 C opiii lui Israel s'au uitat la ea, şi au zis unul către altul:,, Ce este aceasta?`` căci nu ştiau ce este. Moise le -a zis:,, Este pînea, pe care v'o dă Domnul ca hrană.

Când le-au văzut, neştiind ce sunt, israeliţii şi-au zis unii altora: „Oare ce sunt acestea?“ Moise le-a zis: „Este pâinea pe care Domnul v-a dat-o s-o mâncaţi.

16 I ată ce a poruncit Domnul:, Fiecare din voi să strîngă cît îi trebuie pentru hrană, şi anume un omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.``

Domnul a poruncit ca fiecare om să adune cât îi trebuie pentru hrană şi anume un omer de fiecare persoană, după numărul celor din cortul lui. Să adunaţi pentru fiecare persoană din cortul vostru.“

17 I sraeliţii au făcut aşa; şi au strîns unii mai mult, alţii mai puţin.

Israeliţii au făcut astfel: unii au adunat mai mult, alţii mai puţin.

18 Î n urmă o măsurau cu omerul, şi cine strînsese mai mult, n'avea nimic de prisos, iar cine strînsese mai puţin, nu ducea lipsă de loc. Fiecare strîngea tocmai cît îi trebuia pentru hrană.

După ce au măsurat-o cu omerul, au văzut că celui ce a adunat mai mult nu i-a rămas în plus, iar cel ce a adunat mai puţin nu a dus lipsă; fiecare om a adunat după nevoile lui.

19 M oise le -a zis:,, Nimeni să nu lase ceva din ea pînă a doua zi dimineaţă.``

Deşi Moise le-a zis să nu lase nimic din ea până dimineaţa,

20 N 'au ascultat de Moise, şi s'au găsit unii, care au lăsat ceva din ea pînă dimineaţa; dar a făcut viermi şi s'a împuţit. Moise s'a mîniat pe oamenii aceia.

ei nu l-au ascultat; unii au lăsat o parte din ea până dimineaţa, astfel că aceasta a făcut viermi şi s-a împuţit, iar Moise s-a mâniat pe ei.

21 A stfel, în toate dimineţile, fiecare strîngea cît îi trebuia pentru hrană; şi, cînd venea căldura soarelui, se topea.

În fiecare dimineaţă israeliţii adunau după cum aveau nevoie. Când soarele era fierbinte, pâinea se topea.

22 Î n ziua a şasea, au strîns hrană îndoit, şi anume doi omeri de fiecare. Toţi fruntaşii adunării au venit şi au spus lui Moise lucrul acesta.

În ziua a şasea ei au adunat de două ori mai mult, doi omeri pentru fiecare persoană. Când toţi conducătorii adunării au venit şi i-au spus acest lucru lui Moise,

23 Ş i Moise le -a zis:,, Domnul a poruncit aşa. Mîne este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert, şi păstraţi pînă a doua zi dimineaţa tot ce va rămînea!``

el le-a răspuns: „ Domnul a poruncit astfel: «Mâine este o zi de odihnă, un Sabat sfânt pentru Domnul; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert şi tot ce vă rămâne păstraţi până dimineaţa.»“

24 A u lăsat -o pînă a doua zi dimineaţa, cum poruncise Moise; şi nu s'a împuţit, şi n'a făcut viermi.

Ei au păstrat-o aşa cum a poruncit Moise; ea nu s-a împuţit şi n-a făcut viermi.

25 M oise a zis:,, Mîncaţi -o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veţi găsi mană pe cîmp.

Moise le-a zis: „Mâncaţi-o azi, pentru că azi este Sabatul Domnului; azi nu veţi găsi pâine pe câmp.

26 V eţi strînge timp de şase zile; dar în ziua a şaptea, care este Sabatul, nu va fi.``

S-o adunaţi timp de şase zile, căci în a şaptea zi, Sabatul, ea nu va fi.“

27 Î n ziua a şaptea, unii din popor au ieşit să strîngă mană, şi n'au găsit.

În ziua a şaptea însă unii oameni din popor au ieşit să adune pâine, dar n-au găsit nimic.

28 A tunci Domnul a zis lui Moise:,, Pînă cînd aveţi de gînd să nu păziţi poruncile şi legile Mele?

Domnul i-a zis lui Moise: „Până când veţi refuza să păziţi poruncile şi legile Mele?

29 V edeţi că Domnul v'a dat Sabatul; de aceia vă dă în ziua a şasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămînă la locul lui, şi, în ziua a şaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găseşte.``

Ştiţi că Domnul v-a dat Sabatul şi de aceea în a şasea zi vă dă hrană pentru două zile. Orice om să rămână acolo unde este. Nici unul să nu iasă din locul său în ziua a şaptea.“

30 Ş i poporul s'a odihnit în ziua a şaptea.

Şi astfel, în ziua a şaptea poporul s-a odihnit.

31 C asa lui Israel a numit hrana aceasta,, mană``. Ea semăna cu bobul de coriandru; era albă, şi avea un gust de turtă cu miere.

Casa lui Israel a numit pâinea venită din cer „mană“; ea era albă, ca bobul de coriandru, iar la gust era ca o turtă cu miere.

32 M oise a zis:,, Iată ce a poruncit Domnul:, Să se păstreze un omer plin cu mană pentru urmaşii voştri, ca să vadă şi ei pînea pe care v'am dat -o s'o mîncaţi în pustie, după ce v'am scos din ţara Egiptului.``

Moise le-a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: «Puneţi deoparte un omer de mană, ca să fie păstrat pentru toate generaţiile, pentru ca ei să vadă pâinea cu care v-am hrănit în pustie, când v-am scos din ţara Egiptului.»“

33 Ş i Moise a zis lui Aaron:,, Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană, şi aşează -l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmaşii voştri.``

Moise i-a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană şi aşază-l înaintea Domnului ca să fie păstrat pentru urmaşii voştri.“

34 D upă porunca dată de Domnul lui Moise, Aaron l'a pus înaintea chivotului mărturiei, ca să fie păstrat.

Aaron l-a pus înaintea Mărturiei ca să fie păstrat acolo, după cum îi poruncise Domnul lui Moise.

35 C opiii lui Israel au mîncat mană patruzeci de ani, pînă la sosirea lor într -o ţară locuită; au mîncat mană pînă la sosirea lor la hotarele ţării Canaanului.

Israeliţii au mâncat mană timp de patruzeci de ani, până au ajuns într-o ţară locuită; au mâncat mană până au ajuns la hotarul Canaanului.

36 O merul este a zecea parte dintr'o efă.

(Un omer este a zecea parte dintr-o efă.)