1 E lifaz din Teman a luat cuvîntul, şi a zis:

Atunci Elifaz din Teman i-a zis:

2 S e cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vînt de răsărit?

„Oare se cade să răspundă înţeleptul cu învăţături deşarte şi să-şi umple stomacul cu vântul de răsărit?

3 S ă se apere prin cuvinte cari n'ajută la nimic, şi prin cuvîntări cari nu slujesc la nimic?

Să se apere folosind cuvinte nefolositoare sau o vorbire fără de folos?

4 T u nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.

Tu dai la o parte chiar şi frica de Dumnezeu şi împiedici cugetarea înaintea lui Dumnezeu.

5 N elegiuirea ta îţi cîrmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.

Nedreptatea ta te învaţă ce să spui, iar limba ta e ca a unui om viclean.

6 N u eu, ci gura ta te osîndeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta.

Gura ta te condamnă, nu a mea, buzele tale mărturisesc împotriva ta.

7 T u eşti omul care s'a născut întîi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?

Crezi că tu te-ai născut primul între oameni? Ai fost adus pe lume înaintea dealurilor?

8 A i fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?

Ai fost tu la sfatul lui Dumnezeu? Tu eşti singurul care are înţelepciune?

9 C e ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n'o avem şi noi?

Ce ştii tu, şi noi să nu ştim? Ce cunoşti tu, şi noi să nu cunoaştem?

10 Î ntre noi sînt peri albi, bătrîni, oameni mai înziliţi decît tatăl tău.

Între noi sunt oameni cu părul cărunt, oameni mai bătrâni chiar decât tatăl tău.

11 P uţin lucru sînt mîngîierile lui Dumnezeu pentru tine, şi cuvintele cari-ţi vorbesc atît de blînd?...

Sunt prea neînsemnate pentru tine mângâierile lui Dumnezeu sau cuvintele care ţi-au fost spuse cu blândeţe?

12 Î ncotro te trage inima, şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?

De ce îţi îndepărtezi inima? Şi ce înseamnă strălucirea ochilor tăi,

13 C e! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mînia, şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?

de îţi întărâţi duhul împotriva lui Dumnezeu şi laşi să-ţi iasă din gură astfel de cuvinte?

14 C e este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?

Ce este omul ca el să poată fi curat sau ce este cel născut din femeie ca să poată fi drept?

15 D acă n'are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sînt curate înaintea Lui,

Dacă Dumnezeu nu se încrede nici în sfinţii Săi, dacă nici chiar cerurile nu sunt curate în ochii Săi,

16 c u cît mai puţin fiinţa urîcioasă şi stricată-omul, care bea nelegiuirea ca apa!

cu atât mai puţin omul care este mârşav şi corupt, care bea nedreptatea ca pe apă.

17 V reau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,

Ascultă-mă! şi îţi voi face cunoscut, îţi voi arăta ceea ce am văzut,

18 c e au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind dela părinţii lor,

ceea ce-au povestit oamenii înţelepţi, care nu au ascuns nimic din ce le-au spus părinţii lor,

19 c ărora singuri li se dăduse ţara, şi printre cari nici un străin nu venise încă.

pentru că doar lor le-a fost dată ţara şi nici un străin n-a trecut printre ei.

20 O mul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de cari are parte cel nelegiuit.

Cel rău se chinuie în durere în toate zilele sale şi are parte de cruzime în toţi anii lui.

21 Ţ ipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.

Zgomote înspăimântătoare îi umplu urechile; când toate par bine, tâlharii îl atacă.

22 E l nu trage nădejde să scape de întunerec, vede sabia care -l ameninţă;

Nu speră că va scăpa de întuneric; el este însemnat pentru sabie.

23 a leargă încoace şi încolo să caute pîne, ştie că -l aşteaptă ziua întunerecului.

Aleargă încoace şi încolo după pâine, zicând: «Unde e?» Ştie că ziua întunericului e aproape.

24 N ecazul şi neliniştea îl înspăimîntă, şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.

Necazul şi neliniştea îl înspăimântă, se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă,

25 C ăci a ridicat mîna împotriva lui Dumnezeu, s'a împotrivit Celui Atot Puternic,

căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu şi s-a mândrit înaintea Celui Atotputernic,

26 ş i a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.

pentru că a alergat cu încăpăţânare împotriva Lui, cu un scut gros şi puternic.

27 A vea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osînză,

Deşi faţa i s-a umflat de grăsime şi i s-au îngrăşat şalele,

28 ş i locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărîmate.

el va locui în cetăţi distruse şi în case în care nu stă nimeni, în case gata să ajungă o grămadă de ruine.

29 N u se va mai îmbogăţi, averea nu -i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pămînt.

Nu se va mai îmbogăţi, nu-i va mai creşte averea şi averea lui nu va mai împânzi ţara.

30 N u va putea ieşi din întunerec, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.

Nu va scăpa de întuneric, o flacără îi va usca mlădiţele şi suflarea gurii lui Dumnezeu îl va îndepărta.

31 D acă se încrede în rău, se înşeală, căci răul îi va fi răsplata.

Să nu se înşele încrezându-se în deşertăciune, căci deşertăciunea îi va fi răsplata.

32 E a va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi.

Va fi răsplătit înainte de vreme şi mlădiţele lui nu vor înverzi.

33 V a fi ca o viţă despoiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.

El va fi ca o viţă ai cărei struguri au fost rupţi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.

34 C ăci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mînca focul.

Căci gloata celor lipsiţi de evlavie va ajunge stearpă şi focul va arde corturile celor ce iubesc mita.

35 E l zămisleşte răul şi naşte răul: în sînul lui coace roade cari -l înşeală.```

Ei zămislesc necazul şi dau naştere la rău, pântecele lor pregăteşte înşelătoria.“