1 E lifaz din Teman a luat cuvîntul, şi a zis:

فَأجابَ ألِيفازُ التَّيْمانِيُّ:

2 S e cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vînt de răsărit?

«أيُجِيبُ الحَكِيمُ بِكَلامٍ فارِغٍ؟ بَطنُهُ مَلِيءٌ بِالهَواءِ.

3 S ă se apere prin cuvinte cari n'ajută la nimic, şi prin cuvîntări cari nu slujesc la nimic?

هَلْ يُجادِلُ بِكَلامٍ لا يُفِيدُ، وَبِأقوالٍ لا تَنفَعُ؟

4 T u nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.

فَإنَّكَ تُبعِدُ النّاسَ عَنِ مَخافَةِ اللهِ، وَتُعِيقُ التَّأمُّلَ فِي حَضْرَتِهِ.

5 N elegiuirea ta îţi cîrmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.

فَمُكَ يُظهِرُ ذَنبَكَ، لأنَّ لِسانَكَ يَختارُ الكَلِماتِ بِاحتِيالٍ.

6 N u eu, ci gura ta te osîndeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta.

فَمُكَ يُدِينُكَ، لا أنا. إذْ تَشهَدُ عَلَيكَ شَفَتاكَ.

7 T u eşti omul care s'a născut întîi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?

«أأنْتَ أوَّلُ المَولُودِينَ مِنَ البَشَرِ؟ هَلْ خُلِقْتَ قَبلَ التِّلالِ؟

8 A i fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?

هَلْ كُنتَ حاضِراً تَسمَعُ مَشُورَةَ اللهِ؟ هَلِ الحِكْمَةُ مَقصُورَةٌ عَلَيكَ؟

9 C e ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n'o avem şi noi?

ما الَّذِي تَعرِفهُ أنتَ وَلا نَعرِفُهُ نَحْنُ، ما الَّذِي تَفهَمهُ أنتَ وَلا نَفهَمهُ نَحنُ؟

10 Î ntre noi sînt peri albi, bătrîni, oameni mai înziliţi decît tatăl tău.

بَيْنَنا الأشيَبُ وَالعَجُوزُ، وَهُوَ أكبَرُ سِنّاً مِنْ أبِيكَ.

11 P uţin lucru sînt mîngîierile lui Dumnezeu pentru tine, şi cuvintele cari-ţi vorbesc atît de blînd?...

هَلْ تَسْتَخِفُّ بِتَعزِياتِ اللهِ لَكَ، وَالكَلِماتِ الرَّفِيقَةِ بِكَ؟

12 Î ncotro te trage inima, şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?

لِماذا تَسمَحُ لِقَلبِكَ بِأنْ يَأخُذَكَ بَعِيداً، حَتَّى إنَّ عَينَيكَ تُظهِرانِ ذَلِكَ؟

13 C e! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mînia, şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?

إنَّكَ تَنقَلِبُ عَلَى اللهِ، وَتُطلِقُ مِثلَ هَذِهِ الأقوالَ مِنْ فَمِكَ.

14 C e este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?

«ما هُوَ الإنسانُ لِيَكُونَ طاهِراً، أوِ المَولُودُ مِنَ المَرأةِ لِيَكُونَ بارّاً،

15 D acă n'are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sînt curate înaintea Lui,

فَاللهُ لا يَتَّكِلُ عَلَى مَلائِكَتِهِ المُقَدَّسِينَ، حَتَّى السَّماوَتُ غَيرُ طاهِرَةٍ فِي عَينَيهِ.

16 c u cît mai puţin fiinţa urîcioasă şi stricată-omul, care bea nelegiuirea ca apa!

فَكَمْ بِالحِرِيِّ يَكُونُ ذَلِكَ الإنسانُ المَكرُوهُ الفاسِدُ، الَّذِي يَشرَبُ الإثمَ كَالماءِ.

17 V reau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,

«سَأُفْهِمُكَ قَصدِي، فَاسْتَمِعْ إلَيَّ. لَقَدْ رَأيتُ هَذا، فَدَعْنِي أُخبِرْكَ عَنهُ.

18 c e au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind dela părinţii lor,

هُوَ شَيءٌ قالَهُ الحُكَماءُ، وَلَمْ يُخْفِهِ آباؤُهُمْ عَنهُمْ.

19 c ărora singuri li se dăduse ţara, şi printre cari nici un străin nu venise încă.

أُعطِيَتِ الأرْضُ لَهُمْ وَحدَهُمْ. وَلَمْ يَعبُرْ غَرِيبٌ طَرِيقَهُمْ.

20 O mul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de cari are parte cel nelegiuit.

يَتَلَوَّى الشِّرِّيرُ طَوالَ حَياتِهِ ألَماً، كَذلِكَ الظّالِمُ يُعانِي كُلَّ حَياتِهِ.

21 Ţ ipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.

يَتَخَيَّلُ أصْواتَ الرُّعبِ فِي أُذُنَيهِ، وَفِي وَقتِ سَلامِهِ، يَأتِيهِ الغُزاةُ.

22 E l nu trage nădejde să scape de întunerec, vede sabia care -l ameninţă;

لا رَجاءَ لَهُ فِي أنْ يَعُودَ مِنَ الظُّلمَةِ، وَهُناكَ سَيْفٌ بِانْتِظارِهِ.

23 a leargă încoace şi încolo să caute pîne, ştie că -l aşteaptă ziua întunerecului.

سَيُلقَى بِهِ طَعاماً للِنُّسُورِ، وَهُوَ يَعرِفُ أنَّ يَومَ الظُلمَةِ قَرِيبٌ.

24 N ecazul şi neliniştea îl înspăimîntă, şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.

يُرعِبُهُ البَلاءُ وَالضِّيقُ، وَيُرْهَبانِهِ كَمَلِكٍ يَتَهَيَّأُ لِلهُجُومِ.

25 C ăci a ridicat mîna împotriva lui Dumnezeu, s'a împotrivit Celui Atot Puternic,

لأنَّهُ مَدَّ يَدَهُ ضِدَّ اللهِ، وَواجَهَ القَدِيرَ بِوَقاحَةٍ.

26 ş i a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.

بِعِنادٍ هَاجَمَهُ، وَبِدِرْعٍ تَقَدَّمَ ضِدَّهُ.

27 A vea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osînză,

فَمَعْ أنَّهُ تَغَطَّى وَجْهُهُ وَخَاصِرَتاهِ مِنَ الشَّحْمِ،

28 ş i locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărîmate.

سَيَسكُنُ مُدُنَ الأشْباحِ، فِي بُيُوتٍ مَهجُورَةٍ مَصِيرُها أكْوامٌ مِنْ حُطامٍ.

29 N u se va mai îmbogăţi, averea nu -i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pămînt.

لِهَذا لَنْ يَكُونَ الشِّرِّيرُ غَنِيّاً فِيما بَعْدُ، وَقُوَّتُهُ لَنْ تَدُومَ، وَمَمتَلَكاتُهُ لَنْ تَمتَدَّ فِي الأرْضِ.

30 N u va putea ieşi din întunerec, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.

لَنْ يَجِدَ مَهرَباً مِنَ الظُلمَةِ، وَيَكُونُ كَشَجَرَةٍ يَبَّسَ المَرَضُ أغْصانَها، وَطَيَّرَتِ الرِّياحُ أوْراقَها.

31 D acă se încrede în rău, se înşeală, căci răul îi va fi răsplata.

لا يَنبَغِي أنْ يَتَّكِلَ عَلَى أُمُورٍ فارِغَةٍ، فَيَخدَعَ نَفسَهُ. لأنَّ الفَراغَ سَيَكُونُ مُكافَأتَهُ.

32 E a va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi.

وَسَيَمُوتُ قَبلَ وَقتِهِ، كَشَجَرَةٍ اصفَرَّتْ قِمَّتُها.

33 V a fi ca o viţă despoiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.

وَيَكُونُ كَكَرمَةٍ تَفقِدُ عِنَبَها قَبلَ نُضْجِهِ، أوْ كَزَيتُونَةٍ تُسْقِطُ بَراعِمَها.

34 C ăci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mînca focul.

لأنَّ الأشرارَ الفاسِدِينَ عَقِيمونَ لا ثَمَرَ لَهُمْ، وَالنّارَ تَأكُلُ المُتَعامِلِينَ بِالرِّشوَةِ.

35 E l zămisleşte răul şi naşte răul: în sînul lui coace roade cari -l înşeală.```

لأنَّهُمْ يَحبَلُونَ ضِيقاً، وَيَلِدُونَ شَرّاً، وَبُطُونُهُمْ تَلِدُ خِداعاً.»