1 P e malurile rîurilor Babilonului, şedeam jos şi plîngeam, cînd ne aduceam aminte de Sion.

Pe malurile râurilor Babilonului, stăteam jos şi plângeam amintindu-ne de Sion.

2 Î n sălciile din ţinutul acela ne atîrnaserăm arfele.

Ne atârnaserăm lirele în sălciile din ţinutul acela,

3 C ăci acolo, biruitorii noştri ne cereau cîntări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicînd:,, Cîntaţi-ne cîteva din cîntările Sionului!`` -

căci acolo, cei ce ne-au înrobit ne cereau cântece, asupritorii noştri ne cereau bucurie: „Cântaţi-ne din cântecele Sionului!“

4 C um să cîntăm noi cîntările Domnului pe un pămînt străin?

Cum să cântăm noi cântecele Domnului pe un pământ străin?

5 D acă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!

Ierusalime, dacă te voi uita, să-şi uite şi dreapta mea destoinicia!

6 S ă mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

Limba mea să se lipească de cerul gurii mele dacă nu îmi voi aminti de tine şi dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

7 A du-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, cari, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau:,, Radeţi -l, radeţi -l din temelii!``

Doamne, adu-Ţi aminte de edomiţii care, la căderea Ierusalimului, ziceau: „Radeţi! Radeţi tot până la temelie!“

8 A h! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!

Fiică a Babilonului, sortită pustiirii! Ferice de acela care-ţi va răsplăti ceea ce tu ne-ai făcut!

9 F erice de cine va apuca pe pruncii tăi, şi -i va zdrobi de stîncă!

Ferice de cel ce-i va apuca pe copiii tăi şi-i va zdrobi de stâncă!