1 P e malurile rîurilor Babilonului, şedeam jos şi plîngeam, cînd ne aduceam aminte de Sion.

We sat down and cried by the rivers of Babylon when we remembered Zion.

2 Î n sălciile din ţinutul acela ne atîrnaserăm arfele.

There upon the trees we put our harps.

3 C ăci acolo, biruitorii noştri ne cereau cîntări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicînd:,, Cîntaţi-ne cîteva din cîntările Sionului!`` -

For those who held us there made us sing. And those who made it hard for us asked for joy. They said, “Sing us one of the songs of Zion.”

4 C um să cîntăm noi cîntările Domnului pe un pămînt străin?

How can we sing the song of the Lord in a strange land?

5 D acă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!

If I forget you, O Jerusalem, may my right hand forget what it is able to do.

6 S ă mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

May my tongue hold to the roof of my mouth if I do not remember you, if I do not honor Jerusalem above my highest joy.

7 A du-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, cari, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau:,, Radeţi -l, radeţi -l din temelii!``

O Lord, remember what the sons of Edom did on the day Jerusalem fell. “Knock it down,” they said, “Knock it down to the ground.”

8 A h! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!

O daughter of Babylon, you who will be destroyed, how honored will be the one who pays you back for what you have done to us!

9 F erice de cine va apuca pe pruncii tăi, şi -i va zdrobi de stîncă!

How honored will be the one who catches your children and throws them against the rock!