1 M oise şi Aaron s'au dus apoi la Faraon, şi i-au zis:,, Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel:, Lasă pe poporul Meu să plece, ca să prăznuiască în pustie un praznic în cinstea Mea.``

After this, Moses and Aaron went to Pharaoh and said, “The Lord, the God of Israel, says this: ‘Let My people go, that they may have a special supper to honor Me in the desert.’”

2 F araon a răspuns:,, Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui, şi să las pe Israel să plece?`` Eu nu cunosc pe Domnul, şi nu voi lăsa pe Israel să plece.``

But Pharaoh said, “Who is the Lord, that I should obey Him and let Israel go? I do not know the Lord. And I will not let Israel go.”

3 E i au zis:,, Ni S'a arătat Dumnezeul Evreilor. Dă-ne voie să facem un drum de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, pentruca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie.``

Then they said, “The God of the Hebrews has met with us. We ask of you, let us travel into the desert three days, to give a gift on an altar in worship to the Lord our God. Or He may send death to us by disease or by the sword.”

4 Ş i împăratul Egiptului le -a zis:,, Moise şi Aaron, pentruce abateţi poporul de la lucrul lui? Plecaţi la lucrările voastre.``

But the king of Egypt said to them, “Moses and Aaron, why do you take the people away from their work? Return to your work!”

5 F araon a zis:,, Iată că poporul acesta s'a înmulţit acum în ţară, şi voi mai voiţi să -l faceţi să-şi înceteze lucrările?``

Then Pharaoh said, “See, the people of the land are now many. And you would have them stop working!”

6 Ş i chiar în ziua aceea, Faraon a dat următoarea poruncă isprăvniceilor norodului şi logofeţilor:

That same day Pharaoh told the men who made the people work,

7 S ă nu mai daţi poporului paie ca mai înainte pentru facerea cărămizilor; ci să se ducă singuri să strîngă paie.

“Do not give the people straw for making clay blocks any more. Let them go and gather straw for themselves.

8 T otuş să le cereţi acelaş număr de cărămizi, pe cari le făceau mai înainte; să nu le scădeţi nimic din ele, căci sînt nişte leneşi; de aceea strigă mereu:, Haidem să aducem jertfe Dumnezeului nostru.`

But have them make the same number of clay blocks as before, and no less. They are crying, ‘Let us go and give a gift in worship to our God,’ because they are lazy.

9 S ă se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru, şi să nu mai umble după năluci.``

Let more work be given to the men so they will not have time to listen to lies.”

10 I sprăvniceii poporului şi logofeţii au venit şi au spus poporului:,, Aşa vorbeşte Faraon:, Nu vă mai dau paie;

So the men who made the people work went out and said to the people, “This is what Pharaoh says: ‘I will not give you straw.

11 d uceţi-vă singuri de vă luaţi paie de unde veţi găsi; dar nu vi se scade nimic din lucrul vostru.``

You go and get straw for yourselves where you can find it. But you will not work any less than before.’”

12 P oporul s'a răspîndit în toată ţara Egiptului, ca să strîngă mirişte în loc de paie.

So the people went out through all the land of Egypt to gather what they could use for straw.

13 I sprăvniceii îi sileau, zicînd:,, Isprăviţi-vă lucrul, zi de zi, ca şi atunci cînd erau paie!``

The men who made them work made them hurry, saying, “Finish your full day’s work as you did when there was straw.”

14 A u bătut chiar pe logofeţii copiilor lui Israel, puşi peste ei de isprăvniceii lui Faraon.,, Pentruce``, li se zicea,,, n'aţi isprăvit ieri şi azi, ca mai înainte, numărul de cărămizi, care vă fusese hotărît?``

And the Hebrew men who had been made to rule over the people by Pharaoh’s work-leaders were beaten. They were asked, “Why have you not made as many clay blocks yesterday or today as you made before?”

15 L ogofeţii copiilor lui Israel s'au dus să se plîngă la Faraon, şi i-au zis:,, Pentruce te porţi aşa cu robii tăi?

Then the Hebrew men who made the people work went to Pharaoh and cried, “Why do you act this way toward your servants?

16 R obilor tăi nu li se mai dau paie ca mai înainte, şi totuş ni se spune:, Faceţi cărămizi!` Ba încă, robii tăi sînt şi bătuţi, ca şi cînd poporul tău ar fi vinovat.``

There is no straw given to your servants. Yet they still say to us, ‘Make clay blocks!’ See, your servants are being beaten. But your own people are to blame.”

17 F araon a răspuns:,, Sînteţi nişte leneşi şi nişte trîntori! De aceea ziceţi:, Haidem să aducem jertfe Domnului!`

But Pharaoh said, “You are lazy, very lazy. So you say, ‘Let us go and give a gift on an altar in worship to the Lord.’

18 A cum, duceţi-vă îndată de lucraţi; nu vi se vor da paie, şi veţi face acelaş număr de cărămizi.``

Go now and work. You will be given no straw. Yet you must make the same number of clay blocks.”

19 L ogofeţii copiilor lui Israel au văzut în ce stare nenorocită erau, cînd li se zicea:,, Nu vi se scade nimic din numărul de cărămizi; ci în fiecare zi să faceţi lucrul cuvenit unei zile.``

The Hebrew men who made the people work knew that they were in trouble because they were told, “You must make the same number of clay blocks each day.”

20 C înd au ieşit dela Faraon, au întîlnit pe Moise şi pe Aaron, care îi aşteptau.

When they came from Pharaoh, they met Moses and Aaron who were waiting for them.

21 Ş i le-au zis:,, Să vă vadă Domnul, şi să judece! Voi ne-aţi făcut urîţi lui Faraon şi slujitorilor lui; ba încă le-aţi dat sabia în mînă ca să ne omoare.``

They said to Moses and Aaron, “May the Lord look upon you and judge you. For you have caused us to be hated by Pharaoh and his servants. You have put a sword in their hand to kill us.” God’s Promise to Israel

22 M oise s'a întors la Domnul, şi a zis:,, Doamne, pentruce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentruce m'ai trimes?

Then Moses returned to the Lord and said, “O Lord, why have You hurt these people? Why did you ever send me?

23 D e cînd m'am dus la Faraon ca să -i vorbesc în Numele Tău, el face şi mai rău poporului acestuia; şi n'ai izbăvit pe poporul Tău.``

For since I went to Pharaoh to speak in Your name, he has hurt these people. You have not set Your people free at all.”