1 Î n luna a douăsprezecea, adică luna Adar, în a treisprezecea zi a lunii, ziua în care avea să se aducă la îndeplinire porunca şi hotărîrea împăratului, şi cînd vrăjmaşii Iudeilor nădăjduiseră să stăpînească peste ei, s'a întîmplat tocmai dimpotrivă, că Iudeii au stăpînit asupra vrăjmaşilor lor.

Now came the thirteenth day of the twelfth month, the month of Adar, when the king’s law was about to be carried out. It was the day when those who hated the Jews hoped to get the rule over them. But their plan was turned around, and the Jews ruled over those who hated them.

2 I udeii s'au strîns în cetăţile lor, în toate ţinuturile împăratului Ahaşveroş, ca să pună mîna pe ceice căutau să -i peardă. Nimeni n'a putut să le stea împotrivă, căci frica de ei apucase pe toate popoarele!

The Jews gathered in their cities in all the parts of the nation of King Ahasuerus to hurt those who wanted to kill them. No one could stand in front of them, for the fear of them had come upon all the people.

3 Ş i toţi mai marii ţinuturilor, căpeteniile oştirii, dregătorii, slujbaşii împăratului, au sprijinit pe Iudei, din pricina fricei pe care le -o însufla Mardoheu.

The princes of the nation, the rulers, the leaders, and those who were doing the king’s work all helped the Jews, because the fear of Mordecai had come upon them.

4 C ăci Mardoheu era puternic în casa împăratului, şi faima lui se răspîndea în toate ţinuturile, pentrucă ajungea din ce în ce mai puternic.

For Mordecai was great in the king’s house. His name spread through all the nation, for the man Mordecai became greater and greater.

5 I udeii au ucis cu lovituri de sabie pe toţi vrăjmaşii lor, i-au omorît şi i-au prăpădit. Au făcut ce au vrut cu vrăjmaşii lor.

So the Jews killed and destroyed with sword all those who hated them. They did as they pleased to those who hated them.

6 Î n capitala Susa, Iudeii au ucis şi au prăpădit cinci sute de oameni,

In the city of Susa where the king ruled the Jews killed and destroyed 500 men,

7 ş i au junghiat pe Parşandata, Dalfon, Aspata,

and Parshandatha, Dalphon, Aspatha,

8 P orata, Adalia, Aridata,

Poratha, Adalia, Aridatha,

9 P armaşta, Arizai, Aridai, şi Vaiezata,

Parmashta, Arisai, Aridai, and Vaizatha.

10 c ei zece fii ai lui Haman, fiul lui Hamedata, vrăjmaşul Iudeilor. Dar n'au pus mîna pe averile lor.

These were the ten sons of Haman, the son of Hammedatha, who hated the Jews. But they did not touch anything that belonged to them.

11 Î n ziua aceea, numărul celor ce fuseseră ucişi în capitala Susa a ajuns la cunoştinţa împăratului.

On that day the number of those who were killed in the city of Susa where the king lived was told to the king.

12 Ş i împăratul a zis împărătesei Estera:,, Iudeii au ucis şi au prăpădit în capitala Susa cinci sute de oameni şi pe cei zece fii ai lui Haman. Ce vor fi făcut în celelalte ţinuturi ale împăratului?... Care-ţi este cererea? Ea îţi va fi împlinită. Ce mai doreşti? Vei căpăta.``

And the king said to Queen Esther, “The Jews have killed and destroyed 500 men and the ten sons of Haman in Susa. What then have they done in the rest of the king’s nation! Now what do you ask of me? It will be done for you. What else do you want? It will be done.”

13 E stera a răspuns:,, Dacă împăratul găseşte cu cale, să fie îngăduit Iudeilor cari sînt la Susa să facă şi mîne după porunca de azi, şi să spînzure pe lemn pe cei zece fii ai lui Haman.``

Esther said, “If it pleases the king, let the Jews in Susa be allowed tomorrow also to carry out today’s law. Let the bodies of Haman’s ten sons be hanged on the tower.”

14 Ş i împăratul a poruncit să se facă aşa. Porunca a fost adusă la cunoştinţa poporului din Susa. Au spînzurat pe cei zece fii ai lui Haman.

So the king said that this should be done. He made it known in Susa, and the bodies of Haman’s ten sons were hanged.

15 I udeii cari se aflau în Susa s'au strîns din nou în a patrusprezecea zi a lunii Adar, şi au ucis în Susa trei sute de oameni. Dar n'au pus mîna pe averile lor.

The Jews in Susa gathered also on the fourteenth day of the month of Adar and killed 300 men in Susa. But they did not touch anything that belonged to them.

16 C eilalţi Iudei din celelalte ţinuturi ale împăratului s'au strîns şi şi-au apărat viaţa. Au căpătat astfel odihnă, scăpînd de vrăjmaşii lor, şi au ucis şaptezeci şi cinci de mii din cei ce le erau vrăjmaşi. Dar n'au pus mîna pe averile lor.

Now the rest of the Jews who were in the king’s nation gathered to fight for their lives and get rid of those who hated them. They killed 75, 000 of those who hated them. But they did not touch anything that belonged to them.

17 A ceste lucruri s'au întîmplat în a treisprezecea zi a lunii Adar. În ziua a patrusprezecea, Iudeii s'au odihnit, şi au făcut din ea o zi de ospăţ şi de bucurie.

This was on the thirteenth day of the month of Adar. On the fourteenth day they rested and made it a day of eating and joy.

18 C ei ce se aflau la Susa, s'au strîns în ziua a treisprezecea şi a patrusprezecea, dar în ziua a cincisprezecea s'au odihnit, şi au făcut din ea o zi de ospăţ şi de bucurie.

But the Jews in Susa gathered on the thirteenth and fourteenth days of the same month. And they rested on the fifteenth day and made it a day of eating and joy.

19 D e aceea Iudeii dela ţară, cari locuiesc în cetăţi fără ziduri, au făcut din ziua a patrusprezecea a lunii Adar o zi de bucurie, de ospăţ şi de sărbătoare, în care îşi trimet daruri unii altora.

So the Jews of the villages, who lived in the small towns without walls, made the fourteenth day of the month of Adar a special day of joy and eating and sharing their food with one another. The Special Supper of Purim

20 M ardoheu a scris aceste lucruri, şi a trimes scrisori tuturor Iudeilor din toate ţinuturile împăratului Ahaşveroş, de aproape şi din depărtare.

Mordecai wrote down these things. And he sent letters to all the Jews who were in all the nation of King Ahasuerus, both near and far.

21 L e poruncea să prăznuiască în fiecare an ziua a patrusprezecea şi a cincisprezecea a lunii Adar,

He told them to remember the fourteenth and fifteenth days of the month of Adar each year.

22 c a zile în cari căpătaseră odihnă, scăpînd de vrajmaşii lor. Le -a poruncit să prăznuiască luna în care întristarea lor se prefăcuse în bucurie şi jalea lor în zi de sărbătoare, şi să facă din aceste zile nişte zile de ospăţ şi de bucurie, cînd să-şi trimeată daruri de mîncare unii altora şi să împartă daruri celor lipsiţi.

Because on those days the Jews got rid of those who hated them. It was a month which was changed from sorrow into joy, from a day of sorrow into a special day. He said that they should make them days of eating and joy and sending food to one another and gifts to the poor.

23 I udeii s'au îndatorat să facă ceeace şi începuseră să facă şi ce le scrisese Mardoheu.

So the Jews agreed to do what they had started to do, and what Mordecai had written to them.

24 C ăci Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul, vrăjmaşul tuturor Iudeilor, făcuse planul să -i peardă, şi aruncase Pur, adică sorţul, ca să -i omoare şi să -i nimicească.

For Haman the son of Hammedatha, the Agagite, the one who hated all the Jews, had planned to destroy the Jews. He had drawn names, using Pur, to trouble them and destroy them.

25 D ar Estera, venind înaintea împăratului, împăratul a poruncit în scris să întoarcă asupra capului lui Haman planul cel rău pe care -l făcuse împotriva Iudeilor, şi să -l spînzure pe lemn, pe el şi pe fiii lui.

But when the king heard about it, he made it known by letter that his plan against the Jews should bring trouble upon himself. And he had Haman and his sons hanged on the tower.

26 D e aceea zilele acestea s'au numit Purim, dela numirea Pur. Potrivit cu tot cuprinsul acestei scrisori, potrivit cu cele ce văzuseră ei înşişi şi potrivit cu cele ce li se întîmplaseră,

So they called these days Purim after the name of Pur. Because of what was written in this letter, and what they had seen and what had happened to them,

27 I udeii au luat pentru ei, pentru sămînţa lor, şi pentru toţi ceice se vor lipi de ei, hotărîrea şi îndatorirea neschimbăcioasă ca să prăznuiască în fiecare an aceste două zile, în felul rînduit, şi la vremea hotărîtă.

the Jews set apart this special time each year for themselves, for their children and their children’s children, and for all who joined them. They would always remember to keep these two days special, as it was written and at the same time every year.

28 Z ilele acestea trebuiau să fie pomenite şi prăznuite din neam în neam, în fiecare familie, în fiecare ţinut şi în fiecare cetate. Şi zilele acestea Purim nu trebuiau desfiinţate niciodată din mijlocul Iudeilor, nici să se şteargă aducerea aminte de ele printre urmaşii lor.

These days were to be remembered and kept as a special time for all their children-to-come, in every family, every land, and every city. These days of Purim were not to be forgotten by the Jews. Their children and their children’s children were to remember them forever.

29 Î mpărăteasa Estera, fata lui Abihail, şi Iudeul Mardoheu au scris stăruitor a doua oară pentruca să întărească scrisoarea privitoare la Purim.

Then Queen Esther, the daughter of Abihail, with Mordecai the Jew, wrote with full power to make this second letter about Purim sure.

30 A u trimes scrisori tuturor Iudeilor, în cele o sută douăzeci şi şapte de ţinuturi ale împăratului Ahaşveroş. Ele cuprindeau cuvinte de pace şi de credincioşie,

Letters were sent to all the Jews in the 127 parts of the nation of Ahasuerus, in words of peace and truth.

31 î ntărind ţinerea acestor zile Purim, la vremea hotărîtă, cum le rînduiseră Iudeul Mardoheu şi împărăteasa Estera pentru ei, şi cum şi le rînduiseră şi pentru ei înşişi şi pentru sămînţa lor, cu prilejul postului lor şi ţipetelor lor.

They made sure that these days of Purim would be kept at the right times, as Mordecai the Jew and Queen Esther had told them. These days were set apart for themselves and for their children and their children’s children, with the times they were to go without food and the times they were to be sad.

32 P orunca Esterei a întărit aşezarea acestei sărbători Purim, şi lucrul acesta a fost scris în carte.

The words of Esther made the rules for keeping Purim sure, and it was written in the book.