1 S olomon s'a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului. A luat de nevastă pe fata lui Faraon, şi a adus -o în cetatea lui David, pînă şi -a isprăvit de zidit casa lui, casa Domnului, şi zidul dimprejurul Ierusalimului.

Then Solomon made a marriage agreement with Pharaoh the king of Egypt. He took Pharaoh’s daughter and brought her to the city of David. She stayed there until he had finished building his own house, and the house of the Lord, and the wall around Jerusalem.

2 P oporul nu aducea jertfe decît pe înălţimi, căci pînă pe vremea aceasta nu se zidise încă o casă în Numele Domnului.

The people were still giving their different gifts on altars, because no house had yet been built for the name of the Lord.

3 S olomon iubea pe Domnul, şi se ţinea de obiceiurile tatălui său David. Numai că aducea jertfe şi tămîie pe înălţimi.

Now Solomon loved the Lord. He walked in the Laws of his father David. But he gave gifts and burned special perfume on different altars.

4 Î mpăratul s'a dus la Gabaon să aducă jertfe acolo, căci era cea mai însemnată înălţime. Solomon a adus o mie de arderi de tot pe altar.

The king went to give a gift on the altar in worship at Gibeon, for that was where the most important altar was. Solomon gave a thousand burnt gifts on that altar.

5 L a Gabaon, Domnul S'a arătat în vis lui Solomon noaptea, şi Dumnezeu i -a zis:,, Cere ce vrei să-ţi dau.``

The Lord came to Solomon in a special dream in Gibeon during the night. God said, “Ask what you wish Me to give you.”

6 S olomon a răspuns:,, Tu ai arătat o mare bunăvoinţă faţă de robul Tău David, tatăl meu, pentrucă umbla înaintea Ta în credincioşie, în dreptate şi în curăţie de inimă faţă de Tine; i-ai păstrat această mare bună voinţă, şi i-ai dat un fiu, care şade pe scaunul lui de domnie, cum se vede astăzi.

Then Solomon said, “You have shown great loving-kindness to Your servant David my father because he was faithful and right and good and pure in heart before You. And You have kept for him this great and lasting love. You have given him a son to sit on his throne this day.

7 A cum Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să împărăţească în locul tatălui meu David; şi eu nu sînt decît un tînăr, nu sînt încercat.

Now, O Lord my God, You have made Your servant king in place of my father David. But I am only a little child. I do not know how to start or finish.

8 R obul Tău este în mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici numărat, din pricina mulţimii lui.

Your servant is among Your people which You have chosen. They are many people. There are too many people to number.

9 D ă dar robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta aşa de mare la număr!``

So give Your servant an understanding heart to judge Your people and know the difference between good and bad. For who is able to judge Your many people?”

10 C ererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului.

It pleased the Lord that Solomon had asked this.

11 Ş i Dumnezeu a zis:,, Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri pentru tine nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmaşilor tăi, ci ceri pricepere, ca să faci dreptate,

God said to him, “You have asked this, and have not asked for a long life for yourself. You have not asked for riches, or for the life of those who hate you. But you have asked for understanding to know what is right. Because you have asked this,

12 v oi face după cuvîntul tău. Îţi voi da o inimă înţeleaptă şi pricepută, aşa cum n'a fost nimeni înaintea ta şi nu se va scula nimeni niciodată ca tine.

I have done what you said. See, I have given you a wise and understanding heart. No one has been like you before, and there will be no one like you in the future.

13 M ai mult, îţi voi da şi ce n'ai cerut: bogăţii şi slavă, aşa încît în tot timpul vieţii tale nu va fi niciun împărat ca tine.

I give you what you have not asked, also. I give you both riches and honor. So there will be no king like you all your days.

14 Ş i dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile şi poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl tău, îţi voi lungi zilele.``

And if you walk in My ways and keep My Laws and Word as your father David did, I will allow you to live a long time.”

15 S olomon s'a deşteptat. Acesta a fost visul. Solomon s'a întors la Ierusalim, şi s'a înfăţişat înaintea chivotului legămîntului Domnului. A adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire, şi a dat un ospăţ tuturor slujitorilor lui.

Solomon awoke, and saw it was a dream. He came to Jerusalem and stood before the Lord’s special box of the agreement. There he gave burnt gifts and peace gifts, and made a special supper for all his servants. Solomon’s Wisdom

16 A tunci au venit două femei curve la împărat, şi s'au înfăţişat înaintea lui.

Then two women who sold the use of their bodies came to the king and stood in front of him.

17 U na din femei a zis:,, Rogu-mă, domnul meu, eu şi femeia aceasta locuiam în aceeaş casă, şi am născut lîngă ea în casă.

One of the women said, “O my lord, this woman and I live in the same house. And I gave birth to a child while she was in the house.

18 D upă trei zile, femeia aceasta a născut şi ea. Locuiam împreună, niciun străin nu era cu noi în casă, nu eram decît noi amîndouă.

On the third day after I gave birth, this woman gave birth to a child also. And we were alone. There was no one else with us in the house. There were only the two of us.

19 P este noapte, fiul acestei femei a murit, pentrucă se culcase peste el.

This woman’s son died during the night, because she lay on him.

20 E a s'a sculat pela mijlocul nopţii, a luat pe fiul meu de lîngă mine, pe cînd dormea roaba ta, şi l -a culcat la sînul ei: iar pe fiul ei, care murise, l -a culcat la sînul meu.

So she got up in the night and took my son from my side while I was asleep. She laid him in her arms, and her dead son in my arms.

21 D imineaţa, m'am sculat să dau ţîţă copilului; şi iată că era mort. M'am uitat cu luare-aminte la el dimineaţa; şi iată că nu era fiul meu, pe care -l născusem.``

When I got up in the morning to nurse my son, I saw that he was dead. But when I came nearer and looked, I saw that he was not my son who was born to me.”

22 C ealaltă femeie a zis:,, Ba nu; fiul meu este cel viu, iar fiul tău cel mort.`` Dar cea dintîi a răspuns:,, Ba nicidecum! fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.`` Aşa au vorbit ele înaintea împăratului.

Then the other woman said, “No! The living one is my son, and the dead one is your son.” But the first woman said, “No! The dead one is your son and the living one is my son.” They spoke this way in front of the king.

23 Î mpăratul a zis:,, Una zice:, Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort.` Şi cealaltă zice:, Ba nicidecum! fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.``

Then the king said, “The one says, ‘This is my son who is living, and your son is the dead one.’ The other says, ‘No! Your son is the dead one. My son is the living one.’”

24 A poi a adăugat:,, Aduceţi-mi o sabie.`` Au adus o sabie înaintea împăratului.

And the king said, “Bring me a sword.” So they brought a sword to the king.

25 Ş i împăratul a zis:,, Tăiaţi în două copilul cel viu, şi daţi o jumătate uneia şi o jumătate celeilalte.``

And the king said, “Divide the living child in two. Give half to the one woman and half to the other.”

26 A tunci femeia al cărei copil era viu, a simţit că i se rupe inima pentru copil, şi a zis împăratului:,, Ah! domnul meu, dă -i mai bine ei copilul cel viu, şi nu -l omorî!`` Dar cealaltă a zis:,, Să nu fie nici al meu nici al tău; tăiaţi -l!``

Then the mother of the living child had much pity for her son and said to the king, “O, my lord, give her the living child. Do not kill him.” But the other woman said, “He will not be mine or yours. Divide him.”

27 Ş i împăratul, luînd cuvîntul, a zis:,, Daţi celei dintîi copilul cel viu, şi nu -l omorîţi. Ea este mama lui.``

Then the king answered and said, “Give the first woman the living child. Do not kill him. She is his mother.”

28 T ot Israelul a auzit de hotărîrea pe care o rostise împăratul. Şi s'au temut de împărat, căci au văzut că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el, povăţuindu -l în judecăţile lui.

When all Israel heard how the king had decided, they were afraid of him. For they saw that the wisdom of God was in him, to do what is right and fair.