1 O mul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.

“Man who is born of woman lives only a short time and is full of trouble.

2 S e naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.

He grows up and dries like a flower. He leaves like a shadow and does not stay.

3 Ş i asupra lui ai Tu ochiul deschis! Şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine!

You open Your eyes on him and decide about him.

4 C um ar putea să iasă dintr'o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.

Who can make clean what is unclean? No one!

5 D acă zilele lui sînt hotărîte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu -l va putea trece,

A man’s days are numbered. You know the number of his months. He cannot live longer than the time You have set.

6 î ntoarce-Ţi măcar privirile dela el, şi dă -i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul la sfîrşitul zilei.

So now look away from him that he may rest, until he has lived the time set for him like a man paid to work.

7 U n copac, şi tot are nădejde: căci cînd este tăiat, odrăsleşte din nou, şi iar dă lăstari.

“For there is hope for a tree, when it is cut down, that it will grow again, and that its branches will not stop growing.

8 C înd i -a îmbătrînit rădăcina în pămînt, cînd îi piere trunchiul în ţărînă,

Its roots grow old in the ground, and the base of the tree dies in the dry ground.

9 î nverzeşte iarăş de mirosul apei, şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.

But with water it will grow. Branches will grow from it like a plant.

10 D ar omul cînd moare, rămîne întins; omul, cînd îşi dă sufletul, unde mai este?

But man dies and is laid low. Man dies, and where is he?

11 C um pier apele din lacuri, şi cum seacă şi se usucă rîurile,

As water goes into the air from the sea, and the river wastes away and dries up,

12 a şa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cît vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă, şi nu se mai scoală din somnul lui.

so man lies down and does not get up again. Until the heavens are no more, he will not wake up or come out of his sleep.

13 A h! de m'ai ascunde în locuinţa morţilor, de m'ai acoperi pînă-Ţi va trece mînia, şi de mi-ai rîndui o vreme cînd Îţi vei aduce iarăş aminte de mine!

“If only You would hide me in the place of the dead! If only You would hide me until Your anger is past, and set a time for me and remember me!

14 D acă omul odată mort ar putea să mai învieze, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, pînă mi se va schimba starea în care mă găsesc.

If a man dies, will he live again? I will wait all the days of my trouble until a change comes.

15 A tunci m'ai chema, şi Ţi-aş răspunde, şi Ţi-ar fi dor de făptura mînilor Tale.

You will call and I will answer You. You will wait for the work of Your hands.

16 D ar astăzi îmi numeri paşii, ai ochiul asupra păcatelor mele;

For now You number my steps. You do not write down my sin.

17 c ălcările mele de lege sînt pecetluite într'un mănunchi, şi născoceşti fărădelegi în sarcina mea.

My sin is locked up in a bag. You cover my wrong-doing.

18 C um se prăbuşeşte muntele şi piere, cum piere stînca din locul ei,

“But the mountain falls and breaks apart to nothing. The rock moves from its place.

19 c um este mîncată piatra de ape, şi cum este luat pămîntul de rîu: aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.

Water wears away the stones. Its floods wash away the dust of the earth. So You destroy man’s hope.

20 Î l urmăreşti într'una, şi se duce; Îi schimonoseşti faţa, şi apoi îi dai drumul.

You have power over him forever, and he leaves. You change what he looks like and send him away.

21 D e ajung fiii lui la cinste, el nu ştie nimic; de sînt înjosiţi, habar n'are.

His sons receive honor, but he does not know it. Or they lose honor, but he does not see it.

22 N umai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.``

His body gives him pain, and he has sorrow only for himself.”