1 Ş tii tu cînd îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată?

Knowest thou the time when the wild goats of the rock bring forth? Or canst thou mark when the hinds do calve?

2 N umeri tu lunile în cari sînt însărcinate, şi cunoşti tu vremea cînd nasc?

Canst thou number the months that they fulfil? Or knowest thou the time when they bring forth?

3 E le se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.

They bow themselves, they bring forth their young, They cast out their pains.

4 P uii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.

Their young ones become strong, they grow up in the open field; They go forth, and return not again.

5 C ine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură?

Who hath sent out the wild ass free? Or who hath loosed the bonds of the swift ass,

6 I -am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş.

Whose home I have made the wilderness, And the salt land his dwelling-place?

7 E l rîde de zarva cetăţilor,

He scorneth the tumult of the city, Neither heareth he the shoutings of the driver.

8 S trăbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.

The range of the mountains is his pasture, And he searcheth after every green thing.

9 V rea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?

Will the wild-ox be content to serve thee? Or will he abide by thy crib?

10 Î l poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?

Canst thou bind the wild-ox with his band in the furrow? Or will he harrow the valleys after thee?

11 T e încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Şi -i laşi tu grija lucrărilor tale?

Wilt thou trust him, because his strength is great? Or wilt thou leave to him thy labor?

12 T e laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta?

Wilt thou confide in him, that he will bring home thy seed, And gather the grain of thy threshing-floor?

13 A ripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.

The wings of the ostrich wave proudly; But are they the pinions and plumage of love?

14 D ar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.

For she leaveth her eggs on the earth, And warmeth them in the dust,

15 E a uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.

And forgetteth that the foot may crush them, Or that the wild beast may trample them.

16 E ste aspră cu puii săi de parcă nici n'ar fi ai ei. Că s'a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum!

She dealeth hardly with her young ones, as if they were not hers: Though her labor be in vain, she is without fear;

17 C ăci Dumnezeu nu i -a dat înţelepciune, şi nu i -a făcut parte de pricepere.

Because God hath deprived her of wisdom, Neither hath he imparted to her understanding.

18 C înd se scoală şi porneşte, rîde de cal şi de călăreţul lui.

What time she lifteth up herself on high, She scorneth the horse and his rider.

19 T u dai putere calului, şi -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?

Hast thou given the horse his might? Hast thou clothed his neck with the quivering mane?

20 T u -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndeşte groaza.

Hast thou made him to leap as a locust? The glory of his snorting is terrible.

21 S curmă pămîntul, şi, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;

He paweth in the valley, and rejoiceth in his strength: He goeth out to meet the armed men.

22 î şi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei.

He mocketh at fear, and is not dismayed; Neither turneth he back from the sword.

23 Z îngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,

The quiver rattleth against him, The flashing spear and the javelin.

24 f ierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n'are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa.

He swalloweth the ground with fierceness and rage; Neither believeth he that it is the voice of the trumpet.

25 L a sunetul trîmbiţei parcă zice:,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.

As oft as the trumpet soundeth he saith, Aha! And he smelleth the battle afar off, The thunder of the captains, and the shouting.

26 O are prin priceperea ta îşi ia uliul sborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?

Is it by thy wisdom that the hawk soareth, (And) stretcheth her wings toward the south?

27 O are din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?

Is it at thy command that the eagle mounteth up, And maketh her nest on high?

28 E l locuieşte în stînci, acolo îşi are locuinţa, pe vîrful zimţat al stîncilor şi pe vîrful munţilor.

On the cliff she dwelleth, and maketh her home, Upon the point of the cliff, and the stronghold.

29 D e acolo descopere el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.

From thence she spieth out the prey; Her eyes behold it afar off.

30 P uii lui îi beau sîngele; şi acolo unde sînt hoituri, acolo -i şi vulturul.

Her young ones also suck up blood: And where the slain are, there is she.