1 Ş i acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele.

»Pero hoy tengo que soportar las burlas de jovencitos a quienes doblo la edad; ¡a sus padres jamás les habría encomendado cuidar de los perros de mis rebaños!

2 D ar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?

¿De qué me habría servido contar con ellos, si en los brazos no tenían ninguna fuerza?

3 S frijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.

Vagaban solitarios, muertos de hambre, huyendo de las sombras y de la soledad,

4 S mulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.

recogiendo hierbas del campo y haciendo fuego con raíces de enebro,

5 S înt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.

siendo rechazados por todo el mundo, y tratados a gritos, como si fueran ladrones;

6 L ocuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci.

viviendo en las barrancas de los arroyos, o en cuevas y entre las rocas,

7 U rlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.

aullando en medio de la maleza, y reuniéndose entre los espinos.

8 F iinţe mîrşave şi dispreţuite, -sînt izgoniţi din ţară.

Gente envilecida, carente de nombre, de instintos tan bajos que no merecían vivir.

9 Ş i acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.

»Pero ahora soy su hazmerreír; soy para ellos objeto de burla.

10 M ă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.

Me rechazan, se alejan de mí, y aun se atreven a escupirme en la cara.

11 N u se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.

Como Dios me humilló y me soltó de su mano, me han perdido el respeto y se burlan de mí.

12 T icăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.

Me tienen rodeado, como una chusma, y me empujan de un lado a otro para hacer que yo caiga y me pierda.

13 Î mi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

Me cierran el paso, para destruirme, ¡se aprovechan de mi sufrimiento sin que nadie se lo impida!

14 C a printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.

¡Se lanzan furiosos contra mí, como soldados que asaltan una muralla!

15 M ă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.

La confusión me domina; han lanzado mi honra por los aires; ¡mis riquezas se esfumaron como nubes!

16 Ş i acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei.

»Una gran tristeza embarga mi alma; todo el tiempo me domina la aflicción.

17 N oaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.

Por las noches, el dolor me corroe los huesos, el sueño se me va, y ya no encuentro reposo.

18 D e tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.

¡Tú, Dios mío, me sujetas la ropa por el cuello con tal violencia que siento que me ahogo!

19 D umnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.

Tú me has derribado por el suelo, y ahora soy como el polvo, ¡sólo soy ceniza!

20 S trig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.

Clamo a ti, y no me escuchas; a ti recurro, y ni siquiera me miras.

21 E şti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.

Te has vuelto muy cruel conmigo, pues me atacas con tu mano poderosa.

22 M ă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.

Me has hecho volar por los aires, y por los aires vuelo, como nada.

23 C ăci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.

Bien sé que me llevas a la muerte, a la mansión reservada para todos los mortales.

24 D ar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?

»¿Acaso no se tiende la mano al necesitado cuando en su angustia reclama ayuda?

25 N u plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?

¿Acaso no me apiadé del afligido y tuve compasión del que nada tenía?

26 M ă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.

Cuando yo esperaba el bien, me vino el mal; cuando esperaba la luz, me cayó la oscuridad.

27 Î mi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere.

Siento en mi interior una gran agitación; tiempos de aflicción me tienen abrumado.

28 U mblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.

Ando en penumbras, sin la luz del sol; en medio de la congregación me levanto y clamo,

29 A m ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.

Ahora soy compañero de los chacales y amigo de los avestruces.

30 P ielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.

La piel se me reseca, y se me desprende, y en los huesos siento un ardor insoportable.

31 A rfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.

De mi arpa brotan notas de tristeza; ¡de mi flauta salen cantos de lamento!