1 P entruce stai aşa de departe, Doamne? Pentruce Te ascunzi la vreme de necaz?

O Signore, perché te ne stai lontano? Perché ti nascondi in tempo d’angoscia?

2 C el rău, în mîndria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi, şi ei cad jertfă curselor urzite de el.

L’empio nella sua superbia perseguita con furore i miseri; essi rimangono presi nelle insidie tese dai malvagi;

3 C ăci cel rău se făleşte cu pofta lui, iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul.

poiché l’empio si gloria delle brame dell’anima sua, benedice il rapace e disprezza il Signore.

4 C el rău zice cu trufie:,, Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!`` Iată toate gîndurile lui.

L’empio, con viso altero, dice: «Il Signore non farà inchieste». Tutti i suoi pensieri sono: «Non c’è Dio!»

5 T reburile îi merg bine în orice vreme; judecăţile Tale sînt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, şi suflă cu dispreţ împotriva tuturor protivnicilor lui.

Le sue vie son prospere in ogni tempo; cosa troppo alta per lui sono i tuoi giudizi; con un soffio egli disperde tutti i suoi nemici.

6 E l zice în inima lui:,, Nu mă clatin, în veci sînt scutit de nenorocire!``

Egli dice in cuor suo: «Non sarò mai smosso; d’età in età non m’accadrà male alcuno».

7 G ura îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri; şi supt limbă are răutate şi fărădelege.

La sua bocca è piena di maledizione, di frodi e di violenza; sotto la sua lingua c’è malizia e iniquità.

8 S tă la pîndă lîngă sate, şi ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice: ochii lui pîndesc pe cel nenorocit.

Egli sta in agguato nei villaggi, uccide l’innocente in luoghi nascosti; i suoi occhi spiano il misero.

9 S tă la pîndă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină: stă la pîndă să prindă pe cel nenorocit. Îl prinde, şi -l trage în laţul lui:

Sta in agguato nel suo nascondiglio come un leone nella sua tana, sta in agguato per sorprendere il misero; egli sorprende lo sventurato trascinandolo nella sua rete.

10 s e îndoaie, se pleacă, şi -i cad săracii în ghiare!

Se ne sta quatto e chino e gli infelici soccombono alla sua forza.

11 E l zice în inima lui:,, Dumnezeu uită! Îşi ascunde Faţa şi în veac nu va vedea!``

Dice in cuor suo: «Dio dimentica, nasconde la sua faccia, non vedrà mai».

12 S coală-Te, Doamne, Dumnezeule, ridică mîna! Nu uita pe cei nenorociţi!

Ergiti, o Signore! O Dio, alza la tua mano! Non dimenticare i miseri.

13 P entruce să hulească cel rău pe Dumnezeu? Pentruce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti?

Perché l’empio disprezza Dio? Perché dice in cuor suo: «Non ne chiederà conto»?

14 D ar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mînă pricina lor. În nădejdea Ta se lasăcel nenorocit, şi Tu vii în ajutor orfanului.

Invece tu hai visto; poiché tu guardi la malvagità e l’oppressione per poi ripagare con la tua mano. A te si abbandona il misero; tu sei il sostegno dell’orfano.

15 Z drobeşte braţul celui rău, pedepseşte -i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!

Spezza il braccio dell’empio e del malvagio; chiedi conto della sua empietà, finché tu non ne trovi più.

16 D omnul este Împărat în veci de veci; neamurile sînt nimicite din ţara Lui.

Il Signore è re in eterno; le nazioni sono state sterminate dalla sua terra.

17 T u auzi rugăciunile celor ce sufăr, Doamne! Le întăreşti inima, Îţi pleci urechea spre ei,

O Signore, tu esaudisci il desiderio degli umili; tu fortifichi il cuor loro, porgi il tuo orecchio

18 c a să faci dreptate orfanului şi celui asuprit, şi ca să nu mai însufle groaza omul cel luat din pămînt.

per rendere giustizia all’orfano e all’oppresso, affinché l’uomo, che è fatto di terra, cessi d’incutere spavento.