1 M i se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormîntul.

«Il mio spirito è infranto, i miei giorni si estinguono, il sepolcro mi aspetta.

2 S înt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.

Non sono io circondato da schernitori? Il mio occhio si sofferma sui loro insulti.

3 P une-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?

Dammi ora un pegno presso di te, altrimenti chi stringerebbe la mano con me come garante?

4 C ăci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu -i vei lăsa să biruie.

Poiché hai impedito alla loro mente di intendere, perciò non li farai trionfare.

5 C ine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.

Chi tradisce gli amici fino a depredarli, vedrà venir meno gli occhi dei suoi figli.

6 M 'a făcut de basmul oamenilor, şi ca unul pe care -l scuipi în faţă!

Ma egli mi ha reso la favola dei popoli, e sono divenuto uno a cui si sputa in faccia.

7 O chiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sînt ca o umbră.

Il mio occhio si offusca per il dolore e tutte le mie membra non sono che ombra.

8 O amenii fără prihană sînt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.

Gli uomini retti si stupiscono di questo, e l'innocente insorge contro l'empio.

9 C el fără prihană rămîne totuş tare pe calea lui, cel cu mînile curate se întăreşte tot mai mult.

Tuttavia il giusto rimane saldamente attaccato alla sua via, e chi ha le mani pure si fortifica sempre di piú.

10 D ar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăş cu cuvîntările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.

Quanto a voi tutti, ritornate, venite pure, perché tra di voi non trovo alcun saggio.

11 C e! mi s'au dus zilele, mi s'au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea...

I miei giorni sono passati e i miei progetti sono stati stroncati, proprio quei desideri che nutrivo in cuore.

12 Ş i ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, cînd întunerecul a şi venit!

Costoro cambiano la notte in giorno "la luce è vicina", dicono, a motivo delle tenebre.

13 C înd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, cînd în întunerec îmi voi înălţa culcuşul;

Se aspetto lo Sceol, come la mia casa, se distendo il mio giaciglio nelle tenebre,

14 c înd strig gropii:, Tu eşti tatăl meu!` Şi viermilor:, Voi sînteţi mama şi sora mea!`

se dico al sepolcro: "Tu sei mio padre" e ai vermi: "Siete mia madre e mia sorella"

15 U nde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?

dov'è dunque la mia speranza? Chi può scorgere alcuna speranza per me?

16 E a se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor, cînd vom merge împreună. să ne odihnim în ţărînă.``

Scenderà forse alle porte dello Sceol, quando troveremo assieme riposo nella polvere?».