Cantarea Cantarilor 2 ~ Cantico dei Cantici 2

picture

1 E u sînt un trandafir din Saron, un crin din văi. -

Io sono la rosa di Sharom il giglio, delle valli.

2 C a un crin în mijlocul spinilor, aşa este iubita mea între fete. -

Come un giglio tra le spine, cosí è l'amica mia tra le fanciulle.

3 C a un măr între copacii pădurii, aşa este prea iubitul meu între tineri. Cu aşa drag stau la umbra lui, şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.

Come un melo fra gli alberi del bosco, cosí è il mio diletto fra i giovani. Ho grandemente desiderato di stare alla sua ombra e là mi sono seduta, e il suo frutto era dolce al mio palato.

4 E l m'a dus în casa de ospăţ, şi dragostea era steagul fluturat peste mine.

Mi ha condotto nella casa del banchetto, e il suo vessillo su di me è amore.

5 Î ntăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere, căci sînt bolnavă de dragostea lui.

Sostenetemi con focacce d'uva, ristoratemi con pomi, perché io sono malata d'amore.

6 S ă-şi pună mîna stîngă supt capul meu, şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui! -

La sua sinistra è sotto il mio capo e la sua destra mi abbraccia.

7 V ă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe cîmp: nu stîrniţi, nu treziţi dragostea, pînă nu vine ea! -

Io vi scongiuro, o figlie di Gerusalemme, per le gazzelle e per le cerve dei campi, non destate e non svegliate l'amore mio, finché cosí le piace.

8 A ud glasul prea iubitului meu! Iată -l că vine, sărind peste munţi, săltînd pe dealuri.

Ecco la voce del mio diletto! Ecco, egli viene saltando sui monti, balzando sui colli.

9 P rea iubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică. Iată -l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, priveşte printre zăbrele.

Il mio diletto è simile a una gazzella o ad un cerbiatto. Eccolo, egli sta dietro al nostro muro, guarda dalle finestre, lancia occhiate attraverso l'inferriata.

10 P rea iubitul meu vorbeşte şi-mi zice: Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!

Il mio dilettomi ha parlato e mi ha detto: «Alzati, amica mia, mia bella, e vieni!

11 C ăci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia, şi s'a dus.

Poiché, ecco, l'inverno è passato, la pioggia è cessata, se n'è andata.

12 S e arată florile pe cîmp, a venit vremea cîntării, şi se aude glasul turturicii în cîmpiile noastre.

I fiori appaiono sulla terra, il tempo del cantare è giunto, e nel nostro paese si ode la voce della tortora.

13 S e pîrguiesc roadele în smochin, şi viile înflorite îşi răspîndesc mirosul. Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso.

Il fico mette fuori i suoi fichi acerbi, e le viti in fiore diffondono una soave fragranza. Alzati, amica mia, mia bella, e vieni.

14 P orumbiţă din crăpăturile stîncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi faţa ta, şi fă-mă să-ţi aud glasul! Căci glasul tău este dulce, şi faţa ta plăcută.

O mia colomba, che stai nelle fenditure delle rocce, nei nascondigli dei dirupi, fammi vedere il tuo viso, fammi udire la tua voce, perché la tua voce è piacevole, e il tuo viso è leggiadro».

15 P rindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici, cari strică viile; căci viile noastre sînt în floare.

Prendete le volpi, le piccole volpi che danneggiano le vigne, perchè le nostre vigne sono in fiore.

16 P rea iubitul meu este al meu, şi eu sînt a lui; el îşi paşte turma între crini.

Il mio diletto è mio, e io sono sua; egli pascola il gregge fra i gigli,

17 P înă la răcoarea zilei, şi pînă la lungirea umbrelor, întoarce-te!... Iubitule, sai ca o căprioară sau ca puiul de cerb, peste munţii ce ne despart.

Prima che spiri la brezza del giorno e le ombre fuggano, ritorna, o mio diletto, e sii come una gazzella o un cerbiatto sui monti che ci separano.