1 T oate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de supt ceruri îşi are ceasul lui.

To everything there is a season, and a time for every matter or purpose under heaven:

2 N aşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei.

A time to be born and a time to die, a time to plant and a time to pluck up what is planted,

3 U ciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei; dărîmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei;

A time to kill and a time to heal, a time to break down and a time to build up,

4 p lînsul îşi are vremea lui, şi rîsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui;

A time to weep and a time to laugh, a time to mourn and a time to dance,

5 a runcarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strîngerea pietrelor îşi are vremea ei; îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea ei;

A time to cast away stones and a time to gather stones together, a time to embrace and a time to refrain from embracing,

6 c ăutarea îşi are vremea ei, şi perderea îşi are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei;

A time to get and a time to lose, a time to keep and a time to cast away,

7 r uptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei;

A time to rend and a time to sew, a time to keep silence and a time to speak,

8 i ubitul îşi are vremea lui, şi urîtul îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.

A time to love and a time to hate, a time for war and a time for peace.

9 C e folos are cel ce munceşte din truda lui?

What profit remains for the worker from his toil?

10 A m văzut la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.

I have seen the painful labor and exertion and miserable business which God has given to the sons of men with which to exercise and busy themselves.

11 O rice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gîndul veciniciei, măcarcă omul nu poate cuprinde, dela început pînă la sfîrşit, lucrarea pe care a făcut -o Dumnezeu.

He has made everything beautiful in its time. He also has planted eternity in men’s hearts and minds, yet so that men cannot find out what God has done from the beginning to the end.

12 A m ajuns să cunosc că nu este altă fericire pentru ei decît să se bucure şi să trăiască bine în viaţa lor;

I know that there is nothing better for them than to be glad and to get and do good as long as they live;

13 d ar şi faptul că un om mănîncă şi bea şi duce un trai bun în mijlocul întregei lui munci, este un dar dela Dumnezeu.

And also that every man should eat and drink and enjoy the good of all his labor—it is the gift of God.

14 A m ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci, şi la ceeace face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El.

I know that whatever God does, it endures forever; nothing can be added to it nor anything taken from it. And God does it so that men will fear Him.

15 C e este, a mai fost, şi ce va fi, a mai fost; şi Dumnezeu aduce iarăş înapoi ce a trecut.

That which is now already has been, and that which is to be already has been; and God seeks that which has passed by.

16 A m mai văzut supt soare că în locul rînduit pentru judecată domneşte nelegiuirea, şi că în locul rînduit pentru dreptate este răutate.

Moreover, I saw under the sun that in the place of justice there was wickedness, and that in the place of righteousness wickedness was there also.

17 A tunci am zis în inima mea:,, Dumnezeu va judeca şi pe cel bun şi pe cel rău; căci El a sorocit o vreme pentru orice lucru şi pentru orice faptă.``

I said in my heart, God will judge the righteous and the wicked, for there is a time for every matter and purpose and for every work.

18 A m zis în inima mea că acestea se întîmplă numai pentru oameni, ca să -i cerce Dumnezeu, şi ei înşişi să vadă că nu sînt decît nişte dobitoace.

I said in my heart regarding the subject of the sons of men, God is trying (separating and sifting) them, that they may see that by themselves they are but like beasts.

19 C ăci soarta omului şi a dobitocului este aceeaş; aceeaş soartă au amîndoi; cum moare unul, aşa moare şi celalt, toţi au aceeaş suflare, şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune.

For that which befalls the sons of men befalls beasts; even one thing befalls them both. As the one dies, so dies the other. Yes, they all have one breath and spirit, so that a man has no preeminence over a beast; for all is vanity (emptiness, falsity, and futility)!

20 T oate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărînă, şi toate se întorc în ţărînă.

All go to one place; all are of the dust, and all turn to dust again.

21 C ine ştie dacă suflarea omului se suie în sus, şi dacă suflarea dobitocului se pogoară în jos în pămînt?

Who knows the spirit of man, whether it goes upward, and the spirit of the beast, whether it goes downward to the earth?

22 A şa că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decît să se veselească de lucrările lui: aceasta este partea lui. Căci cine -l va face să se bucure de ce va fi după el?

So I saw that there is nothing better than that a man should rejoice in his own works, for that is his portion. For who shall bring him back to see what will happen after he is gone?