1 T oate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de supt ceruri îşi are ceasul lui.

¶ For all things there is a season, and every will under the heaven has its time determined.

2 N aşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei.

A time to be born, and a time to die; a time to plant, and a time to pluck up that which is planted;

3 U ciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei; dărîmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei;

a time to kill, and a time to heal; a time to break down, and a time to build up;

4 p lînsul îşi are vremea lui, şi rîsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui;

a time to weep, and a time to laugh; a time to mourn, and a time to dance;

5 a runcarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strîngerea pietrelor îşi are vremea ei; îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea ei;

a time to cast away stones, and a time to gather stones together; a time to embrace, and a time to refrain from embracing;

6 c ăutarea îşi are vremea ei, şi perderea îşi are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei;

a time to seek, and a time to lose; a time to keep, and a time to cast away;

7 r uptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei;

a time to rend, and a time to sew; a time to keep silence, and a time to speak;

8 i ubitul îşi are vremea lui, şi urîtul îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.

a time to love, and a time to hate; a time of war, and a time of peace.

9 C e folos are cel ce munceşte din truda lui?

What profit does the one that works have in that in which he labours?

10 A m văzut la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.

I have seen the travail which God has given to the sons of men that they may be occupied in it.

11 O rice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gîndul veciniciei, măcarcă omul nu poate cuprinde, dela început pînă la sfîrşit, lucrarea pe care a făcut -o Dumnezeu.

¶ He has made every thing beautiful in his time: even the world he has given over to their will, in such a way that no man can attain to this work that God makes from the beginning to the end.

12 A m ajuns să cunosc că nu este altă fericire pentru ei decît să se bucure şi să trăiască bine în viaţa lor;

I have learned that there is nothing better for them, but to rejoice and to do good in his life.

13 d ar şi faptul că un om mănîncă şi bea şi duce un trai bun în mijlocul întregei lui munci, este un dar dela Dumnezeu.

And also that every man should eat and drink and enjoy the good of all his labour; it is the gift of God.

14 A m ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci, şi la ceeace face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El.

I have understood that whatever God does, it shall be for ever; nothing can be added to it, nor any thing taken from it because God does it that men should fear before him.

15 C e este, a mai fost, şi ce va fi, a mai fost; şi Dumnezeu aduce iarăş înapoi ce a trecut.

That which has been is now, and that which is to be has already been and God shall seek that which is past.

16 A m mai văzut supt soare că în locul rînduit pentru judecată domneşte nelegiuirea, şi că în locul rînduit pentru dreptate este răutate.

¶ And moreover I saw under the sun that instead of judgment, there was wickedness; and instead of righteousness, that iniquity was there.

17 A tunci am zis în inima mea:,, Dumnezeu va judeca şi pe cel bun şi pe cel rău; căci El a sorocit o vreme pentru orice lucru şi pentru orice faptă.``

I said in my heart, God shall judge the righteous and the wicked; for there is a time determined to judge every will and regarding everything that is done.

18 A m zis în inima mea că acestea se întîmplă numai pentru oameni, ca să -i cerce Dumnezeu, şi ei înşişi să vadă că nu sînt decît nişte dobitoace.

I said in my heart concerning the estate of the sons of men that God might manifest them and that they might see that they themselves are beasts one to another.

19 C ăci soarta omului şi a dobitocului este aceeaş; aceeaş soartă au amîndoi; cum moare unul, aşa moare şi celalt, toţi au aceeaş suflare, şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune.

For that which befalls the sons of men befalls beasts; even one thing befalls them: as the one dies, so dies the other; and they all have one breath; so that a man has no more breath than a beast: for all is vanity.

20 T oate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărînă, şi toate se întorc în ţărînă.

All go unto one place; all are of the dust, and all shall turn to dust again.

21 C ine ştie dacă suflarea omului se suie în sus, şi dacă suflarea dobitocului se pogoară în jos în pămînt?

Who knows that the spirit of the sons of men goes upward and that the spirit of the beast goes downward to the earth?

22 A şa că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decît să se veselească de lucrările lui: aceasta este partea lui. Căci cine -l va face să se bucure de ce va fi după el?

Therefore I perceive that there is nothing better than that a man should rejoice in his own works; for that is his portion; for who shall bring him to see what shall be after him?