1 C uvîntul Domnului, spus lui Ieremia, cu prilejul secetei.

¶ The word of the LORD that was given to Jeremiah concerning the famine.

2 I uda jăleşte, cetăţile lui sînt pustiite, triste, posomorîte, şi strigătele Ierusalimului se înalţă.``

Judah mourns, and its gates languish; they are black unto the ground; and the cry of Jerusalem is gone up.

3 C ei mari trimet pe cei mici să aducă apă, dar cei mici, cînd se duc la fîntîni, nu găsesc apă, şi se întorc cu vasele goale: ruşinaţi şi roşiţi, îşi acopăr capul.

And their nobles have sent their little ones to the waters: they came to the pits and found no water; they returned with their vessels empty; they were ashamed and confounded and covered their heads.

4 P ămîntul crapă, pentrucă nu cade ploaie în ţară, şi plugarii, înşelaţi în nădejdea lor, îşi acopăr capul.

Because the ground is chapped, for there was no rain in the earth, the plowmen were ashamed, they covered their heads.

5 C hiar şi cerboaica de pe cîmp naşte şi îşi părăseşte puii, pentrucă nu găseşte verdeaţă.

Even the hind calved in the field and forsook it, because there was no grass.

6 M ăgarii sălbatici stau pe locuri înalte şi pleşuve, trăgînd aier ca nişte şerpi; li se topesc ochii, pentrucă nu este iarbă.``

And the wild asses stood in the high places, they snuffed up the wind like dragons; their eyes failed because there was no grass.

7 D acă nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează, pentru Numele Tău, Doamne! Căci abaterile noastre sînt multe, am păcătuit împotriva Ta.

O LORD, though our iniquities testify against us, do it for thy name’s sake; for our rebellions have multiplied; we have sinned against thee.

8 T u, care eşti nădejdea lui Israel, Mîntuitorul lui la vreme de nevoie: pentruce să fii ca un străin în ţară, ca un călător, care intră doar să petreacă noaptea în ea?

O the hope of Israel, the Keeper thereof in time of trouble, why should thou be as a stranger in the land and as a wayfaring man that turns aside to tarry for a night?

9 D e ce să fii ca un om încremenit, ca un viteaz, care nu ne poate ajuta? Şi totuş, Tu eşti în mijlocul nostru, Doamne, şi Numele Tău este chemat peste noi. De aceea nu ne părăsi!``

Why should thou be as a speechless man as a mighty man that cannot save? Yet thou, O LORD, art in the midst of us, and we are called by thy name; do not leave us.

10 I ată ce spune Domnul despre poporul acesta:,, Le place să alerge încoace şi încolo. Nu-şi cruţă picioarele; de aceea Domnul n'are plăcere de ei; acum îşi aduce aminte de nelegiuirile lor, şi le pedepseşte păcatele!``

¶ Thus hath the LORD said unto this people, Thus have they loved to move, nor have they refrained their feet; therefore the LORD does not have them in his will; he will now remember their iniquity and visit their sins.

11 Ş i Domnul mi -a zis:,, Nu mijloci pentru poporul acesta!

Then the LORD said unto me, Do not pray for this people for their good.

12 C ăci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta rugăciunile, şi chiar dacă vor aduce arderi de tot şi jertfe de mîncare, nu le voi primi; ci vreau să -i nimicesc cu sabia, cu foametea şi cu ciuma.``

When they fast, I will not hear their cry; and when they offer burnt offering and an oblation, I will not accept them; but I will consume them by sword and by famine and by pestilence.

13 E u am răspuns:, Ah! Doamne Dumnezeule! Iată că proorocii lor le zic:, Nu veţi vedea sabie, şi nu veţi avea foamete; ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.`

Then I said, Ah, Lord GOD! behold, the prophets say unto them, Ye shall not see the sword, neither shall ye have famine; but I will give you true peace in this place.

14 D ar Domnul mi -a răspuns:, Proorocii lor proorocesc minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am trimes, nu le-am dat poruncă, şi nu le-am vorbit; ci ei vă proorocesc nişte vedenii mincinoase, proorociri deşerte, înşelătorii şi închipuiri scoase din inima lor.

Then the LORD said unto me, The prophets prophesy lies in my name: I did not send them, neither have I commanded them, neither did I speak unto them: they prophesy unto you a false vision, divination, vanity, and the deceit of their heart.

15 D e aceea aşa vorbeşte Domnul despre proorocii cari măcar că nu i-am trimes Eu, proorocesc totuş în Numele Meu, şi zic: Nu va fi nici sabie, nici foamete în ţara aceasta.` -, Proorocii aceştia vor pieri ucişi de sabie şi de foamete!

Therefore thus hath the LORD said concerning the prophets that prophesy in my name which I did not send and that say, Sword and famine shall not be in this land; By sword and famine shall those prophets be consumed.

16 I ar aceia, cărora le proorocesc ei, vor fi întinşi pe uliţele Ierusalimului, de foamete şi sabie; nu va avea cine să -i îngroape, nici pe ei, nici pe nevestele lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor; voi turna astfel răutatea lor asupra lor.``

And the people to whom they prophesy shall be cast out in the streets of Jerusalem because of the famine and the sword; and they shall have no one to bury them, their wives, nor their sons, nor their daughters; for I will pour their wickedness upon them.

17 S pune-le lucrul acesta:,Îmi varsă lacrămi ochii zi şi noapte, şi nu se opresc. Căci fecioara, fiica poporului meu este greu lovită cu o rană foarte usturătoare.

¶ Therefore thou shalt say this word unto them: Let my eyes run down with tears night and day, and let them not cease, for the virgin daughter of my people is broken with a great breach, with a very grievous blow.

18 D acă ies la cîmp, dau peste oameni străpunşi de sabie. Dacă intru în cetate, dau peste nişte fiinţe sleite de foamete; chiar şi proorocul şi preotul cutreieră ţara, fără să ştie unde merg.``

If I go forth into the field, then behold the slain with the sword! and if I enter into the city, then behold those that are sick with famine! for both the prophet and the priest walked around in circles in the land, and they did not know it.

19 A i lepădat Tu de tot pe Iuda, şi a urît suflet Tău atît de mult Sionul? Pentru ce ne loveşti aşa, că nu mai este nici o vindecare pentru noi? Trăgeam nădejde de pace, şi nu vine nimic bun, aşteptam o vreme de vindecare, şi nu -i de cît groază!``

Hast thou utterly rejected Judah? Hath thy soul loathed Zion? Why didst thou cause us to be smitten when no healing remains for us? We waited for peace, and there was no good; and for the time of healing, and behold trouble!

20 D oamne, ne recunoaştem răutatea noastră, şi nelegiuirea părinţilor noştri; căci am păcătuit împotriva Ta.

We acknowledge, O LORD, our wickedness, and the iniquity of our fathers; for we have sinned against thee.

21 P entru Numele Tău, nu nesocoti, nu necinsti scaunul de domnie al slavei Tale! Nu uita, nu rupe legămîntul Tău cu noi!

Do not cast us away; for thy name’s sake, do not disgrace the throne of thy glory; remember, do not break thy covenant with us.

22 E ste oare printre idolii neamurilor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea ploaie? Nu dai Tu ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru? Noi nădăjduim în Tine, căci Tu ai făcut toate aceste lucruri!``

Are there any among the vanities of the Gentiles that can cause it to rain? or can the heavens give rain? art not thou he, O LORD our God? therefore we will wait upon thee, for thou hast made all these things.