1 T oată adunarea a ridicat glasul şi a început să ţipe. Şi poporul a plîns în noaptea aceea.

¶ Then all the congregation lifted up their voice and cried, and the people wept that night.

2 T oţi copiii lui Israel au cîrtit împotriva lui Moise şi Aaron, şi toată adunarea le -a zis:,, De ce n'om fi murit noi în ţara Egiptului, sau de ce n'om fi murit în pustia aceasta?

And all the sons of Israel murmured against Moses and against Aaron, and the whole congregation said unto them, Oh, that we might die in the land of Egypt or that we might die in this wilderness!

3 P entruce ne duce Domnul în ţara aceasta, în care vom cădea ucişi de sabie, iar nevestele noastre şi copilaşii noştri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?``

And why has the LORD brought us unto this land, to fall by the sword, that our wives and our children should be a prey? Would it not be better for us to return into Egypt?

4 Ş i au zis unul altuia:,, Să ne alegem o căpetenie, şi să ne întoarcem în Egipt.``

And they said one to another, Let us make a captain, and let us return into Egypt.

5 M oise şi Aaron au căzut cu faţa la pămînt, în faţa întregei adunări a copiilor lui Israel care era strînsă la o laltă.

¶ Then Moses and Aaron fell on their faces before all the assembly of the congregation of the sons of Israel.

6 Ş i, dintre cei ce iscodiseră ţara, Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, şi-au rupt hainele,

And Joshua, the son of Nun, and Caleb, the son of Jephunneh, who were of those that had spied out the land, rent their clothes;

7 ş i au vorbit astfel întregei adunări a copiilor lui Israel:,,Ţara pe care am străbătut -o noi ca s'o iscodim, este o ţară foarte bună, minunată.

and they spoke unto all the company of the sons of Israel, saying, The land which we passed through to spy out is an exceeding good land.

8 D acă Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta, şi ne -o va da: este o ţară în care curge lapte şi miere.

If the LORD delights in us, then he will bring us into this land and give it to us, a land which flows with milk and honey.

9 N umai, nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului, şi nu vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci îi vom mînca. Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul este cu noi, nu vă temeţi de ei!``

Therefore, do not be rebels against the LORD, neither fear ye the people of the land, for they are our bread; their defence is departed from them, and the LORD is with us; do not fear them.

10 T oată adunarea vorbea să -i ucidă cu pietre, cînd slava Domnului s'a arătat peste cortul întîlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel.

Then all the multitude spoke of stoning them with stones. But the glory of the LORD appeared in the tabernacle of the testimony before all the sons of Israel.

11 Ş i Domnul a zis lui Moise:,, Pînă cînd Mă va nesocoti poporul acesta? Pînă cînd nu va crede el în Mine, cu toate minunile pe cari le fac în mijlocul lui?

¶ And the LORD said unto Moses, How long will this people provoke me? How long will it be before they believe me, with all the signs which I have done among them?

12 D e aceea, îl voi lovi cu ciumă, şi -l voi nimici, dar pe tine te voi face un neam mai mare şi mai puternic decît el.``

I will smite them with the pestilence and disinherit them and will make of thee a greater nation and mightier than they.

13 M oise a zis Domnului:,, Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul cărora ai scos pe poporul acesta prin puterea Ta.

And Moses said unto the LORD, Then the Egyptians shall hear it, for thou didst bring this people out of the midst of them with thy might;

14 Ş i vor spune locuitorilor ţării aceleia. Ei ştiau că Tu, Domnul, eşti în mijlocul poporului acestuia; că Te arătai în chip văzut, Tu, Domnul; că norul Tău stă peste el; că Tu mergi înaintea lui ziua într'un stîlp de nor, şi noaptea într'un stîlp de foc.

and the inhabitants of this land will say, for they have already heard that thou, oh LORD, wast among this people, that thou, O LORD, art seen face to face, and that thy cloud was over them, and that thou didst go before them by day time in a pillar of a cloud and in a pillar of fire by night;

15 D acă omori pe poporul acesta ca pe un singur om, neamurile, cari au auzit vorbindu-se de Tine, vor zice:

and that thou hast caused all this people to die as one man; and the Gentiles who have heard of thy fame will speak, saying,

16 D omnul n'avea putere să ducă pe poporul acesta în ţara pe care jurase că i -o va da: de aceea l -a omorît în pustie!`

Because the LORD was not able to bring this people into the land which he swore unto them; therefore, he has slain them in the wilderness.

17 A cum, să se arate puterea Domnului în mărimea ei, cum ai spus cînd ai zis:

And now, I beseech thee, let the power of my Lord be great, according as thou hast spoken, saying,

18 D omnul este încet la mînie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răsvrătirea; dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii pînă la al treilea şi la al patrulea neam.

The LORD is longsuffering and of great mercy, letting go of iniquity and transgression and absolving, but by no means absolving the guilty, visiting the iniquity of the fathers upon the sons unto the third and fourth generations.

19 I artă dar fărădelegea poporului acestuia, după mărimea îndurării Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt pînă aici.``

Pardon now the iniquity of this people according to the greatness of thy mercy and as thou hast forgiven this people from Egypt even until now.

20 Ş i Domnul a spus:,, Iert cum ai cerut.

¶ Then the LORD said, I have pardoned according to thy word.

21 D ar cît este de adevărat că Eu sînt viu şi că slava Domnului va umplea tot pămîntul,

But as truly as I live, all the earth shall be filled with the glory of the LORD.

22 a tît este de adevărat că toţi ceice au văzut cu ochii lor slava Mea, şi minunile pe cari le-am făcut în Egipt şi în pustie, şi totuş M'au ispitit de zece ori acum, şi n'au ascultat glasul Meu,

Because all those men who saw my glory and my signs which I have done in Egypt and in the wilderness and have tempted me now these ten times and have not hearkened to my voice,

23 t oţi aceia nu vor vedea ţara pe care am jurat părinţilor lor că le -o voi da, şi anume, toţi cei ce M'au nesocotit, n'o vor vedea.

surely they shall not see the land which I swore unto their fathers, neither shall any of those that provoked me see it.

24 I ar pentrucă robul Meu Caleb a fost însufleţit de un alt duh, şi a urmat în totul calea Mea, îl voi face să intre în ţara în care s'a dus, şi urmaşii lui o vor stăpîni.

But my slave Caleb, because there was another spirit in him, and he proved to follow after me, I will bring him into the land that he entered into, and his seed shall receive it by inheritance,

25 A maleciţii şi Canaaniţii locuiesc valea aceasta: deci mîne, întoarceţi-vă, şi plecaţi în pustie, pe calea care duce spre Marea Roşie.``

and even the Amalekite and the Canaanite who dwell in the valley. Turn around tomorrow and go into the wilderness by the way of the Red sea.

26 D omnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:

And the LORD spoke unto Moses and unto Aaron, saying,

27 P înă cînd voi lăsa această rea adunare să cîrtească împotriva Mea? Am auzit cîrtirile copiilor lui Israel, cari cîrteau împotriva Mea.

How long shall I hear this evil congregation, which murmurs against me, the complaints of the sons of Israel, which they murmur against me?

28 S pune-le:, Pe viaţa Mea!` zice Domnul,, că vă voi face întocmai cum aţi vorbit în auzul urechilor Mele.

Say unto them, As truly as I live, saith the LORD, according as ye have spoken in my ears, so will I do to you.

29 T rupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta. Voi toţi, a căror numărătoare s'a făcut, numărîndu-vă dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, şi cari aţi cîrtit împotriva Mea,

Your carcasses shall fall in this wilderness, all that were numbered of you, according to your whole number, from twenty years old and upward, who have murmured against me;

30 n u veţi intra în ţara pe care jurasem că vă voi da -o s'o locuiţi, afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.

doubtless ye shall not come into the land, concerning which I swore to make you dwell therein, except Caleb the son of Jephunneh and Joshua the son of Nun.

31 P e copilaşii voştri însă, despre cari aţi zis că vor fi de jaf, îi voi face să intre în ea, ca să cunoască ţara pe care aţi nesocotit -o voi.

But your little ones, whom ye said should be a prey, I will bring them in, and they shall know the land which ye have despised.

32 I ar cît despre voi, trupurile voastre moarte vor cădea în pustie.

But as for you, your carcasses, they shall fall in this wilderness.

33 Ş i copiii voştri vor rătăci patruzeci de ani în pustie, şi vor ispăşi astfel păcatele voastre, pînă ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustie.

And your children shall be shepherded in the wilderness forty years and bear your fornications until your carcasses are wasted in the wilderness.

34 D upă cum în patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot aşa, patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre; adică un an de fiecare zi: şi veţi şti atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mîna de la voi.

After the number of the days in which ye spied out the land, even forty days, each day for a year, ye shall bear your iniquities forty years, and ye shall know my reason for annulling my promise.

35 E u, Domnul, am vorbit! În adevăr, aşa voi face acestei rele adunări, care s'a unit împotriva Mea; vor fi nimiciţi în pustia aceasta şi în ea vor muri.``

I, the LORD, have spoken, I will surely do it unto all this evil congregation that are gathered together against me; in this wilderness they shall be consumed, and there they shall die.

36 B ărbaţii pe cari îi trimesese Moise să iscodească ţara, şi cari, la întoarcerea lor, făcuseră ca toată adunarea să cîrtească împotriva lui, înegrind ţara;

¶ And the men, whom Moses had sent to spy out the land, who returned and made all the congregation to murmur against him by bringing up a slander upon the land,

37 o amenii aceştia, cari înegriseră ţara, au murit acolo înaintea Domnului, loviţi de o moarte năpraznică.

even those men that brought an evil report of the land, died by the plague before the LORD.

38 N umai Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, au rămas cu viaţă dintre oamenii aceia cari se duseseră să iscodească ţara.

But Joshua, the son of Nun, and Caleb, the son of Jephunneh, remained alive of the men that went to spy out the land.

39 M oise a spus aceste lucruri tuturor copiilor lui Israel; şi poporul a fost într'o mare jale.

And Moses told these things unto all the sons of Israel, and the people mourned greatly.

40 S 'au sculat dis de dimineaţă a doua zi, şi s'au suit pe vîrful muntelui, zicînd:,, Iată-ne! sîntem gata să ne suim în locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit.``

And they rose up early in the morning and climbed up into the top of the mountain, saying, Here we are prepared to go up unto the place of which the LORD has spoken; for we have sinned.

41 M oise a zis:,, Pentruce călcaţi porunca Domnului? Nu veţi izbuti.

And Moses said, Why do ye break the commandment of the LORD? This also shall not prosper.

42 N u vă suiţi, căci Domnul nu este în mijlocul vostru! Nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri.

Do not go up, for the LORD is not among you; do not be smitten before your enemies.

43 C ăci Amaleciţii şi Cananiţii sînt înaintea voastră, şi veţi cădea ucişi de sabie; odată ce v'aţi abătut de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi.``

For the Amalekite and the Canaanite are there before you, and ye shall fall by the sword; because ye are turned away from following the LORD, therefore, the LORD will not be with you.

44 E i s'au îndărătnicit şi s'au suit pe vîrful muntelui; dar chivotul legămîntului şi Moise n'au ieşit din mijlocul taberii.

But they presumed to go up unto the hill top; nevertheless, the ark of the covenant of the LORD and Moses, did not depart out of the camp.

45 A tunci s'au pogorît Amaleciţii şi Cananiţii, cari locuiau pe muntele acela, i-au bătut, şi i-au tăiat în bucăţi pînă la Horma.

Then the Amalekite came down and the Canaanite who dwelt in that hill and smote them and defeated them, pursuing them unto Hormah.