1 F iule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,

¶ My son, attend unto my wisdom, and bow thine ear to my intelligence;

2 c a să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.

that thou may keep council and that thy lips may conserve knowledge.

3 C ăci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;

For the lips of the strange woman drop as a honeycomb, and her mouth is smoother than oil,

4 d ar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

But her end is bitter as wormwood, sharp as a twoedged sword.

5 P icioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.

Her feet go down to death, her steps uphold Sheol,

6 A şa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.

lest thou should ponder the path of life, her ways are unstable; thou shalt not know them.

7 Ş i acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:

Hear me now therefore, O ye sons, and do not depart from the words of my mouth.

8 d epărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,

Remove thy way far from her, and do not come near the door of her house,

9 c a nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;

lest thou give thine honour unto others and thy years unto the cruel,

10 c a nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;

lest strangers be filled with thy wealth, and thy labours be in the house of a stranger,

11 c a nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,

and thou mourn at the last when thy flesh and thy body are consumed

12 ş i să zici:,, Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?

and say, How have I hated chastening and my heart despised reproof

13 C um am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?

and have not obeyed the voice of those who chastened me, nor inclined my ear to those that instructed me!

14 C ît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``

I have been in almost every kind of evil, in the midst of society and of the congregation.

15 B ea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.

¶ Drink waters out of thine own cistern and running waters out of thine own well.

16 C e, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?

Let thy fountains be dispersed abroad, and rivers of thy waters in the streets.

17 L asă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.

Let them be only thine own and not for strangers with thee.

18 I zvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.

Thy fountain shall be blessed; and rejoice with the wife of thy youth.

19 C erboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

Let her be as the loving hind and pleasant roe; let her breasts satisfy thee at all times; and be thou ravished always with her love, without eyes for anyone else.

20 Ş i pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?

And why wilt thou, my son, be ravished with a woman belonging to someone else, and embrace the bosom of a stranger?

21 C ăci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

For the ways of man are before the eyes of the LORD, and he weighs all his goings.

22 C el rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.

His own iniquities shall take hold of the wicked, and he shall be imprisoned with the cords of his sins.

23 E l va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.

He shall die because he did not submit to chastening; and due to the greatness of his folly he shall go astray.