1 F iule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,

¶ Hijo mío, está atento a mi sabiduría, y a mi inteligencia inclina tu oído;

2 c a să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.

para que guardes consejo, y tus labios conserven la ciencia.

3 C ăci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;

Porque los labios de la mujer extraña destilan miel, y su paladar es más blando que el aceite;

4 d ar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

mas su fin es amargo como el ajenjo, agudo como espada de dos filos.

5 P icioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.

Sus pies descienden a la muerte; sus pasos sustentan el Seol;

6 A şa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.

si no pesares el camino de vida, sus caminos son inestables; no los conocerás.

7 Ş i acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:

Ahora pues, hijos, oídme, y no os apartéis de las razones de mi boca.

8 d epărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,

Aleja de ella tu camino, y no te acerques a la puerta de su casa;

9 c a nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;

para que no des a los extraños tu honor, y tus años al cruel;

10 c a nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;

para que no se harten los extraños de tu fuerza, y tus trabajos estén en casa del extraño;

11 c a nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,

y gimas en tus postrimerías, cuando se consumiere tu carne y tu cuerpo,

12 ş i să zici:,, Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?

y digas: ¡Cómo aborrecí el castigo, y mi corazón menospreció la reprensión;

13 C um am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?

y no oí la voz de los que me castigaban; y a los que me enseñaban no incliné mi oído!

14 C ît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``

Casi en todo mal he estado, en medio de la sociedad y de la congregación.

15 B ea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.

¶ Bebe el agua de tu propia cisterna, y las corrientes de tu propio pozo.

16 C e, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?

Rebosan por fuera tus fuentes, en las plazas los ríos de tus aguas.

17 L asă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.

Sean para ti solo, y no para los extraños contigo.

18 I zvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.

Será bendito tu manantial; y alégrate de la mujer de tu juventud.

19 C erboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

Como cierva de amores y graciosa gacela, sus pechos te satisfagan en todo tiempo; y en su amor andarás ciego de continuo, sin fijar tus ojos en nadie más.

20 Ş i pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?

¿Y por qué, hijo mío, andarás ciego con la ajena, y abrazarás el seno de la extraña?

21 C ăci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

Pues que los caminos del hombre están ante los ojos del SEÑOR, ¡y él pesa todas sus veredas!

22 C el rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.

Sus propias iniquidades prenderán al impío, y con las cuerdas de su pecado será detenido.

23 E l va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.

El morirá por no haberse sometido al castigo; y por la grandeza de su locura, errará.