1 D upă aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.

Después de esto abrió Job su boca, y maldijo su día.

2 A luat cuvîntul şi a zis:

Y exclamó Job, y dijo:

3 B lestemată să fie ziua în care m'am născut,

Perezca el día en que yo fui nacido, y la noche que dijo: Varón es concebido.

4 P refacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

Aquel día fuera tinieblas, y Dios no curara de él desde arriba, ni claridad resplandeciera sobre él.

5 S 'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

Que tinieblas y sombra de muerte sea su redentor; reposara sobre él nublado, que lo hiciera horrible como día caluroso.

6 N oaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

Aquella noche ocupara oscuridad, ni fuera contada entre los días del año, ni viniera en el número de los meses.

7 D a, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

¡Oh, si fuere aquella noche solitaria, que no viniera en ella canción!

8 B lestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;

Maldijéranla los que maldicen al día, los que se aparejan para levantar su llanto.

9 s ă se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

Las estrellas de su alba fueran oscurecidas; esperaran la luz, y no viniera, ni viera los párpados de la mañana;

10 C ăci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

por cuanto no cerró las puertas del vientre donde yo estaba, ni escondió de mis ojos la miseria.

11 D ece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

¿Por qué no morí yo desde la matriz, o fui traspasado saliendo del vientre?

12 D ece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?

¿Por qué me previnieron las rodillas? ¿Y para qué los senos que mamare?

13 A cum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

Pues que ahora yaciera yo, y reposara; durmiera, y entonces tuviera reposo,

14 c u împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

con los reyes y con los consejeros de la tierra, que edifican para sí los desiertos;

15 c u domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

o con los príncipes que poseen el oro, que llenan sus casas de plata.

16 S au n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!

O ¿por qué no fui escondido como abortivo, como los pequeñitos que nunca vieron luz?

17 A colo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

¶ Allí los impíos dejaron de molestar, y allí descansaron los de cansadas fuerzas.

18 A colo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

Allí también reposaron los cautivos; no oyeron la voz del exactor.

19 c el mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

Allí está el chico y el grande; allí es el siervo libre de su señor.

20 P entru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

¿Por qué dio luz al trabajado, y vida a los amargos de ánimo?

21 c ari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

Que esperan la muerte, y no la hay; y la buscan más que tesoros.

22 c ari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

Que se alegran sobremanera, y se gozan cuando hallan el sepulcro.

23 P entruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

Al hombre que no sabe por donde vaya, y que Dios lo encerró.

24 S uspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

Porque antes que mi pan, viene mi suspiro; y mis bramidos corren como aguas.

25 D e ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

Porque el temor que me espantaba me ha venido, y me ha acontecido lo que temía.

26 N 'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``

Nunca tuve prosperidad, nunca me aseguré, ni nunca me reposé; y me vino turbación.