1 D upă aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.

¶ After this Job opened his mouth and cursed his day.

2 A luat cuvîntul şi a zis:

And Job spoke and said,

3 B lestemată să fie ziua în care m'am născut,

Let the day perish in which I was born and the night in which it was said, There is a man child conceived.

4 P refacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

Let that day be darkness; let not God regard it from above; neither let the light shine upon it.

5 S 'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

Let darkness and the shadow of death redeem it; let a cloud dwell upon it; let the blackness of the day terrify it.

6 N oaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

As for that night, let darkness seize upon it; let it not be joined unto the days of the year; let it not come into the number of the months.

7 D a, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

O, let that night be solitary; let no song come therein!

8 B lestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;

Let them curse it that curse the day, who are ready to raise up their mourning.

9 s ă se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

Let the stars of its dawn be darkened; they waited for light, but have none; neither let them see the dawning of the day;

10 C ăci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

because it did not shut up the doors of my mother’s womb nor hide the misery from my eyes.

11 D ece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

¶ Why did I not die from the womb? Why did I not give up the spirit when I came out of the belly?

12 D ece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?

Why did the knees receive me? Of what use the breasts that I should suck?

13 A cum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

For now I should have lain still and been quiet; I should have slept; then I would have been at rest,

14 c u împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

with the kings and the counsellors of the earth, who built desolate places for themselves;

15 c u domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

or with princes that had gold, who filled their houses with silver.

16 S au n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!

Or, why was I not hidden as an untimely birth, as infants who never saw light?

17 A colo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

There the wicked cease from troubling; and there the weary are at rest.

18 A colo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

There the prisoners rest together, they do not hear the voice of the oppressor.

19 c el mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

The small and the great are there, and the slave is free from his master.

20 P entru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

¶ Why is light given to him that is in misery, and life unto the bitter in soul;

21 c ari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

who long for death, but it comes not; and search for it more than for hid treasures;

22 c ari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

who rejoice exceedingly and are glad when they can find the grave;

23 P entruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

to the man who does not know which way he goes and whom God has hedged in?

24 S uspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

For my sighing comes before I eat, and my roarings are poured out like the waters.

25 D e ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

For the thing which I greatly feared is come upon me and that which I was afraid of is come unto me.

26 N 'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``

I never had prosperity, nor did I secure myself, neither was I at rest; yet trouble came.