1 I ov a luat cuvîntul şi a zis:

Then Job answered,

2 O h! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

Oh, that my impatience and vexation might be weighed and all my calamity be laid up over against them in the balances, one against the other!

3 a r fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!

For now it would be heavier than the sand of the sea; therefore my words have been rash and wild,

4 C ăci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!

because the arrows of the Almighty are within me, the poison which my spirit drinks up; the terrors of God set themselves in array against me.

5 S biară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?

Does the wild ass bray when it has grass? Or does the ox low over its fodder?

6 P oţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?

Can that which has no taste to it be eaten without salt? Or is there any flavor in the white of an egg?

7 O rice lucru de care aş vrea să nu m'ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!

my soul refuses to touch! Such things are like diseased food to me!

8 O , de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!

Oh, that I might have my request, and that God would grant me the thing that I long for!

9 D e ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!

I even wish that it would please God to crush me, that He would let loose His hand and cut me off!

10 Î mi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfînt.

Then would I still have consolation—yes, I would leap amid unsparing pain —that I have not concealed or denied the words of the Holy One!

11 L a ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?

What strength have I left, that I should wait and hope? And what is ahead of me, that I should be patient?

12 T ăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?

Is my strength and endurance that of stones? Or is my flesh made of bronze?

13 N u sînt eu lipsit de ajutor, şi n'a fugit mîntuirea de mine?

Is it not that I have no help in myself, and that wisdom is quite driven from me?

14 C el ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.

To him who is about to faint and despair, kindness is due from his friend, lest he forsake the fear of the Almighty.

15 F raţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec.

my brethren have dealt deceitfully as a brook, as the channel of brooks that pass away,

16 U n sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;

Which are black and turbid by reason of the ice, and in which the snows hides itself;

17 v ine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.

When they get warm, they shrink and disappear; when it is hot, they vanish out of their place.

18 C ete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.

The caravans which travel by way of them turn aside; they go into the waste places and perish.

19 C etele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.

The caravans of Tema looked, the companies of Sheba waited for them.

20 D ar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.

They were confounded because they had hoped; they came there and were bitterly disappointed.

21 A şa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!

Now to me you are; you see my dismay and terror, and you are afraid.

22 V 'am zis eu oare:, Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,

Did I ever say, Bring me a gift, or Pay a bribe on my account from your wealth

23 s căpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?`

To deliver me from the adversary’s hand, or Redeem me from the hand of the oppressors?

24 Î nvăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.

Teach me, and I will hold my peace; and cause me to understand wherein I have erred.

25 O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?

How forcible are words of straightforward speech! But what does your arguing argue and prove or your reproof reprove?

26 V reţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?

Do you imagine your words to be an argument, but the speeches of one who is desperate to be as wind?

27 V oi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.

Yes, you would cast lots over the fatherless and bargain away your friend.

28 U itaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!

Now be pleased to look upon me, that it may be evident to you if I lie.

29 Î ntoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!

Return, I pray you, let there be no injustice; yes, return again, my vindication is in it.

30 E ste vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?

Is there wrong on my tongue? Cannot my taste discern what is destructive?