1 ( O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.

Senhor, tu és o nosso refúgio, sempre, de geração em geração.

2 Î nainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!

Antes de nascerem os montes e de criares a terra e o mundo, de eternidade a eternidade tu és Deus.

3 T u întorci pe oameni în ţărînă, şi zici:,,Întoarceţi-vă fiii oamenilor!``

Fazes os homens voltarem ao pó, dizendo: “Retornem ao pó, seres humanos!”

4 C ăci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.

De fato, mil anos para ti são como o dia de ontem que passou, como as horas da noite.

5 Î i mături, ca un vis: dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş:

Como uma correnteza, tu arrastas os homens; são breves como o sono; são como a relva que brota ao amanhecer;

6 î nfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.

germina e brota pela manhã, mas, à tarde, murcha e seca.

7 N oi sîntem mistuiţi de mînia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta.

Somos consumidos pela tua ira e aterrorizados pelo teu furor.

8 T u pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.

Conheces as nossas iniqüidades; não escapam os nossos pecados secretos à luz da tua presença.

9 T oate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.

Todos os nossos dias passam debaixo do teu furor; vão-se como um murmúrio.

10 A nii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mîndreşte omul în timpul lor nu este decît trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.

Os anos de nossa vida chegam a setenta, ou a oitenta para os que têm mais vigor; entretanto, são anos difíceis e cheios de sofrimento, pois a vida passa depressa, e nós voamos!

11 D ar cine ia seama la tăria mîniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?

Quem conhece o poder da tua ira? Pois o teu furor é tão grande como o temor que te é devido.

12 Î nvaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

Ensina-nos a contar os nossos dias para que o nosso coração alcance sabedoria.

13 Î ntoarce-te, Doamne! Pînă cînd zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!

Volta-te, Senhor! Até quando será assim? Tem compaixão dos teus servos!

14 S atură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.

Satisfaze-nos pela manhã com o teu amor leal, e todos os nossos dias cantaremos felizes.

15 Î nveseleşte-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit, tot atîţia ani cît am văzut nenorocirea!

Dá-nos alegria pelo tempo que nos afligiste, pelos anos em que tanto sofremos.

16 S ă se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor!

Sejam manifestos os teus feitos aos teus servos, e aos filhos deles o teu esplendor!

17 F ie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mînilor noastre, da, întăreşte lucrarea mînilor noastre!

Esteja sobre nós a bondade do nosso Deus Soberano. Consolida, para nós, a obra de nossas mãos; consolida a obra de nossas mãos!