1 ( Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,

Senhor, tu me sondas e me conheces.

2 ş tii cînd stau jos şi cînd mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gîndul.

Sabes quando me sento e quando me levanto; de longe percebes os meus pensamentos.

3 Ş tii cînd umblu şi cînd mă culc, şi cunoşti toate căile mele.

Sabes muito bem quando trabalho e quando descanso; todos os meus caminhos são bem conhecidos por ti.

4 C ăci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.

Antes mesmo que a palavra me chegue à língua, tu já a conheces inteiramente, Senhor.

5 T u mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mîna peste mine.

Tu me cercas, por trás e pela frente, e pões a tua mão sobre mim.

6 O ştiinţă atît de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s'o pot prinde.

Tal conhecimento é maravilhoso demais e está além do meu alcance; é tão elevado que não o posso atingir.

7 U nde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?

Para onde poderia eu escapar do teu Espírito? Para onde poderia fugir da tua presença?

8 D acă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;

Se eu subir aos céus, lá estás; se eu fizer a minha cama na sepultura, também lá estás.

9 D acă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,

Se eu subir com as asas da alvorada e morar na extremidade do mar,

10 ş i acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.

mesmo ali a tua mão direita me guiará e me susterá.

11 D acă voi zice:,, Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!``

Mesmo que eu diga que as trevas me encobrirão, e que a luz se tornará noite ao meu redor,

12 I ată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina.

verei que nem as trevas são escuras para ti. A noite brilhará como o dia, pois para ti as trevas são luz.

13 T u mi-ai întocmit rărunchii, Tu m'ai ţesut în pîntecele mamei mele:

Tu criaste o íntimo do meu ser e me teceste no ventre de minha mãe.

14 T e laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

Eu te louvo porque me fizeste de modo especial e admirável. Tuas obras são maravilhosas! Digo isso com convicção.

15 T rupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într'un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.

Meus ossos não estavam escondidos de ti quando em secreto fui formado e entretecido como nas profundezas da terra.

16 C înd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.

Os teus olhos viram o meu embrião; todos os dias determinados para mim foram escritos no teu livro antes de qualquer deles existir.

17 C ît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule, şi cît de mare este numărul lor!

Como são preciosos para mim os teus pensamentos, ó Deus! Como é grande a soma deles!

18 D acă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip. Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine.

Se eu os contasse, seriam mais do que os grãos de areia. Se terminasse de contá-los, eu ainda estaria contigo.

19 O , Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă dela mine, oameni setoşi de sînge!

Quem dera matasses os ímpios, ó Deus! Afastem-se de mim os assassinos!

20 E i vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!

Porque falam de ti com maldade; em vão rebelam-se contra ti.

21 S ă nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scîrbă de cei ce se ridică împotriva Ta?

Acaso não odeio os que te odeiam, Senhor ? E não detesto os que se revoltam contra ti?

22 D a, îi urăsc cu o ură desăvîrşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.

Tenho por eles ódio implacável! Considero-os inimigos meus!

23 C ercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile!

Sonda-me, ó Deus, e conhece o meu coração; prova-me, e conhece as minhas inquietações.

24 V ezi dacă sînt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei!

Vê se em minha conduta algo te ofende, e dirige-me pelo caminho eterno.