1 I ov a luat cuvîntul şi a zis:

Então Jó respondeu:

2 A scultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.

“Escutem com atenção as minhas palavras; seja esse o consolo que vocês haverão de dar-me.

3 L ăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.

Suportem-me enquanto eu estiver falando; depois que eu falar poderão zombar de mim.

4 O are împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?

“Acaso é dos homens que me queixo? Por que não deveria eu estar impaciente?

5 P riviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.

Olhem para mim, e ficarão atônitos; tapem a boca com a mão.

6 C înd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:

Quando penso nisso, fico aterrorizado; todo o meu corpo se põe a tremer.

7 P entruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?

Por que vivem os ímpios? Por que chegam à velhice e aumentam seu poder?

8 S ămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.

Eles vêem os seus filhos estabelecidos ao seu redor, e os seus descendentes diante dos seus olhos.

9 Î n casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.

Seus lares estão seguros e livres do medo; a vara de Deus não os vem ferir.

10 T aurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.

Seus touros nunca deixam de procriar; suas vacas dão crias e não abortam.

11 Î şi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.

Eles soltam os seus filhos como um rebanho; seus pequeninos põem-se a dançar.

12 C întă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.

Cantam, acompanhando a música do tamborim e da harpa; alegram-se ao som da flauta.

13 Î şi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.

Os ímpios passam a vida na prosperidade e descem à sepultura em paz.

14 Ş i totuş ziceau lui Dumnezeu:, Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.

Contudo, dizem eles a Deus: ‘Deixa-nos! Não queremos conhecer os teus caminhos.

15 C e este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?

Quem é o Todo-poderoso, para que o sirvamos? Que vantagem temos em orar a Deus?’

16 C e! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -

Mas não depende deles a prosperidade que desfrutam; por isso fico longe do conselho dos ímpios.

17 d ar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,

“Pois, quantas vezes a lâmpada dos ímpios se apaga? Quantas vezes a desgraça cai sobre eles, o destino que em sua ira Deus lhes dá?

18 s ă fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?

Quantas vezes o vento os leva como palha, e o furacão os arrebata como cisco?

19 V eţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

Dizem que Deus reserva o castigo de um homem para os seus filhos. Que o próprio pai o receba, para que aprenda a lição!

20 e l ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.

Que os seus próprios olhos vejam a sua ruína; que ele mesmo beba da ira do Todo-poderoso!

21 C ăci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?

Pois, que lhe importará a família que deixará atrás de si quando chegarem ao fim os meses que lhe foram destinados?

22 O are pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?

“Haverá alguém que o ensine a conhecer a Deus, uma vez que ele julga até os de mais alta posição?

23 U nul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

Um homem morre em pleno vigor, quando se sentia bem e seguro,

24 c u coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.

tendo o corpo bem nutrido e os ossos cheios de tutano.

25 A ltul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,

Já outro morre tendo a alma amargurada, sem nada ter desfrutado.

26 ş i amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.

Um e outro jazem no pó, ambos cobertos de vermes.

27 Ş tiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

“Sei muito bem o que vocês estão pensando, as suas conspirações contra mim.

28 V oi ziceţi:, Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`

‘Onde está agora a casa do grande homem?’, vocês perguntam. ‘Onde a tenda dos ímpios?’

29 D ar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?

Vocês nunca fizeram perguntas aos que viajam? Não deram atenção ao que eles contam?

30 C um în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.

Pois eles dizem que o mau é poupado da calamidade, e que do dia da ira recebe livramento.

31 C ine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?

Quem o acusa, lançando em rosto a sua conduta? Quem lhe retribui o mal que fez?

32 E ste dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.

Pois o levam para o túmulo, e vigiam a sua sepultura.

33 B ulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.

Para ele é macio o terreno do vale; todos o seguem, e uma multidão incontável o precede.

34 P entruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``

“Por isso, como podem vocês consolar-me com esses absurdos? O que sobra das suas respostas é pura falsidade!”