1 S eñor, tú has sido nuestro refugio de una generación a otra generación.

Stăpâne, Tu ai fost adăpostul nostru generaţii la rând.

2 A ntes de que nacieran los montes y de que formaras la tierra y el mundo; desde los tiempos primeros y hasta los tiempos postreros, ¡tú eres Dios!

Înainte ca să se fi născut munţii, înainte ca Tu să fi plăsmuit pământul şi lumea, din veşnicie până în vecie, Tu eşti Dumnezeu.

3 N os devuelves al polvo cuando dices: «¡De vuelta al polvo, seres mortales!»

Tu întorci pe oameni în ţărână, spunându-le: „Întoarceţi-vă, fii ai omului!“

4 P ara ti, mil años son, en realidad, como el día de ayer, que ya pasó; ¡son como una de las vigilias de la noche!

Da, o mie de ani înaintea Ta sunt ca ziua de ieri care a trecut, ca o strajă a nopţii.

5 ¡ Nos arrebatas como una violenta corriente! ¡Somos etéreos como un sueño! ¡Somos como la hierba que crece en la mañana!

Tu îi mături pe oameni ca prin somn; ei sunt ca iarba care răsare dimineaţa.

6 P or la mañana crecemos y florecemos, y por la tarde se nos corta, y nos secamos.

Deşi răsare dimineaţa, ea trece iute, aşa încât seara este veştejită şi se usucă.

7 C on tu furor somos consumidos; con tu ira quedamos desconcertados.

Suntem mistuiţi de mânia Ta şi îngroziţi de furia Ta.

8 T ienes ante ti nuestras maldades; ¡pones al descubierto nuestros pecados!

Ai pus vina noastră înaintea Ta şi ai adus păcatele noastre ascunse la lumina feţei Tale.

9 N uestra vida declina por causa de tu ira; nuestros años se esfuman como un suspiro.

Toate zilele noastre trec sub apăsarea mâniei Tale; anii noştri se sfârşesc repede, ca un geamăt.

10 S etenta años son los días de nuestra vida; ochenta años llegan a vivir los más robustos. Pero esa fuerza no es más que trabajos y molestias, pues los años pronto pasan, lo mismo que nosotros.

Deşi anii noştri ajung la şaptezeci, iar dacă avem putere – chiar până la optzeci, cei mai mulţi dintre ei sunt numai necaz şi trudă, căci trec repede, iar noi zburăm.

11 ¿ Quién conoce la fuerza de tu ira, y hasta qué punto tu enojo debe ser temido?

Cine cunoaşte însă tăria mâniei Tale şi teama pe care o insuflă furia Ta?

12 ¡ Enséñanos a contar bien nuestros días, para que en el corazón acumulemos sabiduría!

Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să avem parte de o inimă înţeleaptă!

13 S eñor, ¿hasta cuándo te volverás a nosotros? ¡Calma ya tu enojo con tus siervos!

Întoarce-Te, Doamne! Cât vei mai zăbovi ? Ai milă de slujitorii Tăi!

14 ¡ Sácianos de tu misericordia al empezar el día, y todos nuestros días cantaremos y estaremos felices!

Dimineaţa satură-ne cu îndurarea Ta, iar noi vom striga de bucurie şi ne vom veseli în toate zilele noastre.

15 ¡ Danos la alegría que no tuvimos todo el tiempo que nos afligiste, todos los años en que experimentamos el mal!

Înveseleşte-ne pentru tot atâtea zile câte ne-ai asuprit şi pentru tot atâţia ani câţi am văzut nenorocirea!

16 ¡ Haz que tus obras se manifiesten en tus siervos, y que tu gloria repose sobre sus hijos!

Să se arate slujitorilor Tăi lucrarea Ta şi maiestatea Ta – fiilor lor!

17 S eñor y Dios nuestro, ¡muéstranos tu bondad y confirma la obra de nuestras manos! ¡Sí, confirma la obra de nuestras manos!

Fie peste noi bunăvoinţa Stăpânului, Dumnezeul nostru. Statorniceşte pentru noi lucrarea mâinilor noastre! Da, statorniceşte lucrarea mâinilor noastre!