1 ي ا رَبُّ كُنتَ لَنا عَلَى الدَّوامِ مَلجأً جِيلاً بَعدَ جِيلٍ.

Stăpâne, Tu ai fost adăpostul nostru generaţii la rând.

2 م ِنْ قَبلِ وِلادَةِ الجِبالِ، مِنْ قَبلِ أنْ تُخلَقَ الأرْضُ وَالعالَمُ. مُنذُ الأزَلِ وَإلَى الأبَدِ، أنتَ اللهُ!

Înainte ca să se fi născut munţii, înainte ca Tu să fi plăsmuit pământul şi lumea, din veşnicie până în vecie, Tu eşti Dumnezeu.

3 أ نتَ تُعِيدُ الإنسانَ إلَى التُّرابِ، وَلِلبَشَرِ تَقُولُ: «عُودُوا.»

Tu întorci pe oameni în ţărână, spunându-le: „Întoarceţi-vă, fii ai omului!“

4 إ نَّ ألفَ سَنَةٍ لَدَيكَ هِيَ كَمُرُورِ يَومٍ واحِدٍ، كَجُزءٍ مِنَ اللَّيلِ حِينَ يَغلِبُ النُّعاسُ.

Da, o mie de ani înaintea Ta sunt ca ziua de ieri care a trecut, ca o strajă a nopţii.

5 ت َزُولُ كَأنَّها حُلْمٌ، كَعُشْبٍ يَتَجَدَّدُ عِندَ الصَّباحِ.

Tu îi mături pe oameni ca prin somn; ei sunt ca iarba care răsare dimineaţa.

6 ف ِي الصَّباحِ يَنمُو وَيَتَجَدَّدُ، وَقَبلَ المَساءِ يَيبَسُ وَيَذوِي.

Deşi răsare dimineaţa, ea trece iute, aşa încât seara este veştejită şi se usucă.

7 ه َكَذا نَهلِكُ حِينَ تَغْضَبُ، وَحِينَ تَسْخَطُ نَرْتَعِبُ.

Suntem mistuiţi de mânia Ta şi îngroziţi de furia Ta.

8 ب ِوُضُوحٍ تَرَى كُلَّ آثامِنا. وَخَطايانا الخَفِيَّةُ لا تَخفَى عَلَيكَ.

Ai pus vina noastră înaintea Ta şi ai adus păcatele noastre ascunse la lumina feţei Tale.

9 ك ُلُّ سَنَواتِنا تَمُرُّ تَحتَ غَضَبِكَ، تَمُرُّ سَنَواتُنا كَفِكْرَةٍ.

Toate zilele noastre trec sub apăsarea mâniei Tale; anii noştri se sfârşesc repede, ca un geamăt.

10 ن َعِيشُ لِسَبعِينَ سَنَةٍ كَتَنهِيدَةٍ! وَإنْ كُنّا أقوِياءَ، فَرُبَّما ثَمانِينَ. وَأغلَبُ تِلكَ السَّنَواتِ مَلِيئَةٌ بِالتَّعَبِ وَالألَمِ. فَجأةً تَنتَهِي سَنَواتُنا، وَنَحنُ نَطِيرُ!

Deşi anii noştri ajung la şaptezeci, iar dacă avem putere – chiar până la optzeci, cei mai mulţi dintre ei sunt numai necaz şi trudă, căci trec repede, iar noi zburăm.

11 م َنْ يَعرِفُ قُوَّةَ غَضَبِكَ؟ أمْ هَلْ سَنَستَطِيعُ بِتَقوانا أنْ نَتَّقِيَ غَضَبَكَ؟

Cine cunoaşte însă tăria mâniei Tale şi teama pe care o insuflă furia Ta?

12 ع َلِّمْنا أنْ نُحْصِيَ أيّامَنا القَلِيلَةَ، لِكَي نَحصُلَ عَلَى قُلُوبٍ حَكِيمَةٍ.

Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să avem parte de o inimă înţeleaptă!

13 ف َمَتَى سَتَعُودُ يا اللهُ ، وَتُعَزِّي عَبِيدَكَ؟

Întoarce-Te, Doamne! Cât vei mai zăbovi ? Ai milă de slujitorii Tăi!

14 أ َشْبِعْنا كُلَّ صَباحٍ بِمَحَبَّتِكَ، وَسَنَبتَهِجُ وَنَفرَحُ كُلَّ أيّامِ حَياتِنا.

Dimineaţa satură-ne cu îndurarea Ta, iar noi vom striga de bucurie şi ne vom veseli în toate zilele noastre.

15 أ َعْطِنا سَنَواتٍ مِنَ السَّعادَةِ بِعَدَدِ ما أعطَيتَنا مِنْ سَنَواتِ الألَمِ وَالضِّيقِ!

Înveseleşte-ne pentru tot atâtea zile câte ne-ai asuprit şi pentru tot atâţia ani câţi am văzut nenorocirea!

16 د َعْ خُدّامَكَ وَنَسلَهُمْ يَرَوا أعمالَكَ المُهِيبَةَ.

Să se arate slujitorilor Tăi lucrarea Ta şi maiestatea Ta – fiilor lor!

17 ف َلْنَعرِفْ نِعمَةَ الرَّبِّ الإلَهِ. وَلْيُدعَمْ وَيُثَبَّتْ ما نَعمَلُ. وَلَيْتَ ما نَفعَلُهُ يُثمِرُ.

Fie peste noi bunăvoinţa Stăpânului, Dumnezeul nostru. Statorniceşte pentru noi lucrarea mâinilor noastre! Da, statorniceşte lucrarea mâinilor noastre!