1 « لَكِنْ اسْمَعِ الآنَ كَلامِي يا أيُّوبُ، وَانتَبِه إلَى كَلِماتِي.

Aşadar, Iov, ascultă cuvintele mele, ia aminte la tot ce-ţi voi spune!

2 س َأفتَحُ فَمِي، وَسَأتَحَدَّثُ بِما فِي فِكْرِي.

Sunt gata să-mi deschid gura; cuvintele îmi sunt pe vârful limbii.

3 س َأقُولُ ما يَجُولُ حقّاً فِي خاطِرِي، وَسَيَنقُلُ لِسانِي بِإخلاصٍ ما أعرِفُهُ.

Cuvintele mele vin dintr-o inimă dreaptă şi buzele mele spun sincer ceea ce ştiu.

4 ر ُوحُ اللهِ خَلَقَنِي، وَنَسْمَةُ القَدِيرِ أحْيَتنِي.

Duhul lui Dumnezeu m-a făcut; Suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă.

5 ف َإنْ كُنتَ تَستَطِيعُ الرَّدَّ عَلَيَّ، فَحَضِّرْ حُجَّتَكَ وَقِفْ.

Răspunde-mi, dacă poţi, pregăteşte-te şi confruntă-mă!

6 أ نا مِثلُكَ فِي حَضْرَةِ اللهِ. فَقَدْ قُطِعْتُ أيضاً مِنَ الطِّينِ.

Înaintea lui Dumnezeu şi eu sunt ca tine, şi eu am fost făcut din lut.

7 ف َلَيسَ هُناكَ ما يُخِيفُكَ مِنِّي، وَقُوَّتِي لَنْ تُثَقِّلَ عَلَيكَ.

Nu-ţi fie teamă de mine, nu voi apăsa greu asupra ta.

8 « غَيرَ أنَّكَ تَكَلَّمْتَ فِي أُذُنِي، فَسَمِعتُ صَوتَكَ حِينَ تَكَلَّمْتَ.

Tu ai vorbit în auzul meu – am auzit sunetul cuvintelor tale.

9 ت َقَولُ: ‹أنا نَقِيٌّ بِلا ذَنبٍ، وَطاهِرٌ بِلا إثمٍ.

Tu zici: «Sunt curat, fără greşeală; sunt curat, nu este nelegiuire în mine,

10 غ َيرَ أنَّ للهِ أسباباً فِي مُعاداتِي، وَيَحسِبُنِي عَدُوّاً لَهُ.

dar Dumnezeu caută să-mi stea împotrivă, mă consideră duşmanul Lui.

11 ي ُقَيِّدُ قَدَمَيَّ بِالحَدِيدِ وَالخَشَبِ، وَيَحرُسُ كُلَّ مَنافِذِ هُرُوبِي.›

Îmi pune picioarele-n butuci şi îmi urmăreşte toate căile.»

12 « إنَّكَ مُخطِئٌ حَقّاً فِي هَذا، وَلِهَذا سَأُجِيبُكَ: «إنَّ اللهَ أعْظَمُ مِنْ كُلِّ البَشَرِ.

Îţi spun că aici n-ai dreptate, pentru că Dumnezeu este mai mare decât omul.

13 ل ِماذا تَتَّهِمُهُ وَتَقُولُ: ‹إنَّ اللهَ لا يُجِيبُ عَنْ كُلِّ اتِّهاماتِ الإنسانِ؟›

De ce te cerţi cu El pentru că nu răspunde la nici unul din cuvintele Sale?

14 ل َكِنَّ اللهَ يُكَلِّمُ النّاسَ بِطُرُقٍ مُختَلِفَةٍ، وَالإنسانُ لا يُدرِكُ ذَلِكَ.

Căci Dumnezeu vorbeşte când într-un fel, când în altul, dar omul nu ia seama.

15 ي َتَحَدَّثُ فِي حُلُمٍ، فِي رُؤيا اللَّيلِ. عِندَما يَنعَسُ النّاسُ وَيَنامُونَ،

Într-un vis, într-o vedenie de noapte, când oamenii sunt cuprinşi de un somn adânc, când ei dorm în paturile lor,

16 ح ِينَئِذٍ، يَفتَحُ اللهُ آذانَهُمْ، وَيُخِيفُهُمْ بِتَحْذِيراتِهِ.

atunci El le deschide urechile şi îi înştiinţează prin învăţăturile Lui,

17 ل ِيُحَوِّلَ الإنسانَ عَمّا يَفعَلُهُ، وَلِيَمنَعَ الإنسانَ مِنَ التَّكَبُّرِ أوِ التَّفاخُرِ.

ca să-l întoarcă pe om de la faptele lui şi să-l ferească de mândrie,

18 ي َحفَظُهُ اللهُ مِنَ الهاوِيَةِ، وَيَحفَظُ حَياتَهُ مِنْ عُبُورِ نَهرِ المَوتِ.

să-i cruţe sufletul de groapă şi viaţa de loviturile sabiei.

19 ي ُؤَدِّبُهُ بِالوَجَعِ عَلَى فِراشِهِ، وَبِألَمٍ مُتَّصِلٍ فِي عِظامِهِ.

El este mustrat pe un pat al durerii, cu o luptă neîncetată în oase,

20 ف َيَكرَهُ الطَعامَ، وَيَنفُرُ حَتَّى مِنْ أطايِبِهِ.

aşa că i se face greaţă de pâine şi chiar şi de cele mai alese bucate.

21 ل ا يَعُودُ لَحمُهُ يُرَى مِنَ الهُزالِ، وَتَبرُزُ عِظامُهُ وَتُرَى.

Carnea i se prăpădeşte şi piere şi oasele lui, care erau cândva ascunse, se pot vedea.

22 م ِنَ الهاوِيَةِ تَقتَرِبُ نَفسُهُ. مِنَ القَتَلَةِ تَدنُو حَياتُهُ.

Sufletul i se apropie de groapă şi viaţa sa de cei ce aduc moartea.

23 و َلَو كانَ هُناكَ مَلاكٌ واحِدٌ، وَسِيطٌ هُوَ الأفضَلُ بَينَ ألفٍ، يُدافِعُ عَنِ استِقامَتِهِ،

Dar dacă se găseşte un înger pentru el, un mijlocitor, unul dintr-o mie, care să-l înştiinţeze pe om ce este drept,

24 ي َطلُبُ لَهُ رَحمَةً وَيَقُولُ للهِ: «جَنِّبْهُ الهُبُوطَ فِي الهاوِيَةِ، لأنِّي دَبَّرتُ لَهُ فِديَةً.»

care să fie bun cu el şi să zică: «Cruţă-l, ca să nu se coboare în groapă; am găsit un preţ de răscumpărare pentru el!»,

25 ف َيَتَجَدَّدُ لَحمُهُ كَشّابٍ، وَإلَيهِ تَعُودُ قُوَّةُ الصِّبا.

atunci carnea lui devine fragedă ca cea din copilărie; el se întoarce la zilele tinereţii sale.

26 ي ُصَلِّي الإنسانُ إلَى اللهِ فَيَحظَى بِرِضاهُ. وَيُسَرُّ اللهَ أنْ يُعلِنَ نَفسَهُ لِلإنسانِ، فَيَرُدُّ لِلإنسانِ حَقَّهُ.

Se roagă lui Dumnezeu şi El îi arată bunăvoinţă; el vede faţa Lui strigând de bucurie, este adus din nou în starea sa cea dreaptă.

27 ي َهتِفُ أمامَ النّاسِ وَيَقُولُ: ‹أذْنَبْتُ وَعَوَّجتُ المُستَقِيمَ، لَكِنْ لَمْ أُجازَ عَلَيهِ.

Apoi cântă înaintea oamenilor şi zice: «Am păcătuit şi am pervertit ce era drept, dar n-am primit ce meritam,

28 ب َلْ فَدَى نَفسِي مِنَ الهاوِيَةِ، فَسَأنظُرُ إلَى نُورِ الحَياةِ وَأتَمَتَّعُ.›

ci El mi-a răscumpărat sufletul de la groapă, iar viaţa mea va vedea lumina.»

29 « نَعَمْ، قَد يَفعَلُ اللهُ كُلَّ هَذِهِ الأُمُورِ مَرَّتَينِ وَثَلاثاً لِلإنسانِ،

Dumnezeu face toate aceste lucruri omului, de două, de trei ori,

30 ل ِكَي يَرُدَّ نَفسَهُ مِنَ الهاوِيَةِ وَالهَلاكِ، وَيُنِيرَ عَلَيهِ بِنُورِ الحَياةِ.

pentru a-i aduce înapoi sufletul din groapă, ca să fie luminat cu lumina vieţii.

31 « انتَبِهْ يا أيُّوبُ، وَاستَمِعْ إلَيَّ. اصْمُتْ وَدَعْنِي أتَكَلَّمْ.

Ia aminte, Iov, şi ascultă-mă! Taci şi voi vorbi!

32 إ نْ كانَ لَدَيكَ جَوابٌ فَقُلْهُ، لأنِّي أتَمَنَّى أنْ أجِدَكَ مُحِقّاً.

Dacă ai ceva de zis, răspunde-mi! Vorbeşte, pentru că vreau să-ţi dau dreptate.

33 و َإنْ لَمْ يَكُنْ لَدَيكَ جَوابٌ، فَاسْتَمِعْ إلَيَّ. اصمُتْ وَسَأُعَلِّمُكَ الحِكْمَةَ.»

Dacă nu, ascultă-mă! Taci şi te voi învăţa înţelepciunea!“