1 و َخَرَجَتْ دِينَةُ ابْنَةُ لَيئَةَ وَيَعقُوبَ لِتَرَى بَناتِ تِلْكَ المَنطَقَةِ.

Dina, fiica pe care Lea i-o născuse lui Iacov, a ieşit să vadă fetele ţării.

2 ف َرَآها شَكِيمُ بْنِ حَمُورَ، رَئِيسَ تِلْكَ المَنطَقَةِ، فَأمْسَكَ بِها وَاغتَصَبَها.

Când a văzut-o, Şehem, fiul hivitului Hamor, prinţul ţării, a luat-o, s-a culcat cu ea şi astfel a necinstit-o.

3 ل َكِنَّهُ تَعَلَّقَ بِدِينَةَ ابْنَةِ يَعقُوبَ. أحَبَّ الفَتاةَ وَكانَ رَقِيقاً مَعَها.

El s-a îndrăgostit de Dina, fiica lui Iacov, a îndrăgit-o şi i-a vorbit frumos.

4 ف َقالَ شَكِيمُ لِأبِيهِ حَمُورَ: «زَوِّجْنِي مِنْ هَذِهِ البِنْتِ!»

Apoi i-a zis tatălui său, Hamor: „Ia-mi pe această fată de soţie!“

5 و َسَمِعَ يَعقُوبُ أنَّ شَكِيمَ اعتَدَى عَلَى ابْنَتِهِ دِينَةَ. وَكانَ أولادُهُ مَعَ الماشِيَةِ فِي الحَقلِ، فانتَظَرَ إلَى أنْ يَأْتُوا.

Iacov a aflat că Şehem a necinstit-o pe fiica sa, Dina, însă pentru că fiii săi erau cu animalele la câmp, a tăcut până când s-au întors ei.

6 و َخَرَجَ حَمُورُ، أبو شَكِيمَ، إلَى يَعقُوبَ لِيَتَكَلَّمَ مَعَهُ.

Hamor, tatăl lui Şehem, a venit la Iacov să-i vorbească.

7 و َفِي هَذا الوَقْتِ، رَجِعَ أولادُ يَعقُوبَ مِنَ الحَقلِ. فَلَمّا سَمِعُوا بِما حَدَثَ، اشْتَدَّ غَضَبُهُمْ وَسَخَطُهُمْ، إذْ فَعَلَ شَكِيمُ أمراً مُشِيناً فِي إسْرائِيلَ بِاغْتِصابِ ابْنَةِ يَعقُوبَ. فَما كانَ يَنبَغِي لِمِثلِ هَذا أنْ يَحْدُثَ.

Imediat ce-au auzit cele întâmplate, fiii lui Iacov s-au întors de la câmp. Ei s-au supărat şi s-au mâniat foarte tare, pentru că Şehem a făcut un lucru ruşinos în Israel, culcându-se cu fiica lui Iacov; un astfel de lucru nu trebuia făcut.

8 ف َقالَ حَمُورُ لَهُمْ: «قَدْ تَعَلَّقَ قَلبُ ابْنِي شَكِيمُ بِابْنَتِكُمْ، فَزَوِّجُوها لَهُ.

Însă Hamor le-a vorbit astfel: – Fiul meu, Şehem, s-a îndrăgostit de fiica voastră; vă rog, daţi-i-o de soţie.

9 ص اهِرُونا. زَوِّجُونا مِنْ بَناتِكُمْ، وَتَزَوَّجُوا مِنْ بَناتِنا.

Încuscriţi-vă cu noi: daţi-ne fiicele voastre şi luaţi fiicele noastre pentru voi.

10 و َاسْتَقِرُّوا بَينَنا. فَالأرْضُ مَفْتُوحَةٌ أمامَكُمْ. اسْتَقِرُّوا وَتاجِرُوا وَتَمَلَّكُوا أراضِيَ فِيها.»

Locuiţi împreună cu noi; întrucât ţara este înaintea voastră, locuiţi în ea, faceţi negoţ şi dobândiţi proprietăţi în ea.

11 و َقالَ شَكِيمُ لِأبِيها وَإخوَتِها: «اقْبَلُونِي، وَسَأُعطِيكُمْ ما تَطلُبُونَ.

Şehem le-a mai spus tatălui şi fraţilor Dinei: – Să găsesc bunăvoinţă la voi şi vă voi da orice îmi veţi cere.

12 ا رفَعُوا قِيمَةَ المَهْرِ وَالهَدايا بِقَدْرِ ما شِئْتُمْ، وَسَأُعطِيكُمْ كُلَّ ما تَأْمُرُونَنِي بِهِ، لَكِنْ زَوِّجُونِي مِنَ البِنتِ.»

Cereţi-mi o zestre şi un dar cât de mari vreţi, iar eu vă voi da orice îmi veţi cere; doar daţi-mi fata de soţie.

13 ف َأجابَ أولادُ يَعقُوبَ شَكِيمَ وَأباهُ حَمُورَ بِطَرِيقَةٍ ماكِرَةٍ، لِأنَّهُ اعتَدَى عَلَى أُختِهِمْ.

Fiii lui Iacov le-au răspuns cu viclenie lui Şehem şi tatălui său, Hamor, pentru că Şehem a necinstit-o pe sora lor, Dina,

14 ق الُوا لَهُمْ: «لا نَقْدِرُ أنْ نَفعَلَ هَذا الأمْرَ. لا يُمكِنُنا أنْ نُزَوِّجَ أُختَنا مِنْ رَجُلٍ غَيرِ مَختُونٍ، فَهَذا عارٌ لَنا.

zicând: – Nu putem face acest lucru; nu putem s-o dăm pe sora noastră unui bărbat necircumcis, pentru că aceasta ar fi o ocară pentru noi.

15 ف َلا نُوافِقَكُمْ عَلَى طَلَبِكُمْ إلّا بِشَرطٍ، وَهُوَ أنْ تُصبِحُوا مِثلَنا بِأنْ تَختِنُوا كُلَّ ذَكَرٍ بَينَكُمْ.

Vom fi de acord doar dacă voi vă veţi face ca noi, adică doar dacă fiecare bărbat dintre voi va fi circumcis.

16 ح ِينَئِذٍ، سَنُزَوِّجُكُمْ مِنْ بَناتِنا، وَسَنَتَزَوَّجُ مِنْ بَناتِكُمْ، وَسَنَسْتَقِرُّ بَينَكُمْ، وَنُصْبِحُ شَعباً واحِداً.

Apoi vă vom da fiicele noastre şi le vom lua pentru noi pe fiicele voastre; vom locui împreună cu voi şi vom alcătui un singur popor.

17 ل َكِنْ إذا لَمْ تَستَمِعُوا لَنا وَتَختَتِنُوا، فَسَنَأْخُذُ ابْنَتَنا وَنَرْحَلُ.»

Dar dacă nu ne veţi asculta ca să vă circumcideţi, ne vom lua fata şi vom pleca.

18 ف َاسْتَحْسَنَ حَمُورُ وَشَكِيمُ هَذا الكَلامَ.

Lui Hamor şi lui Şehem, fiul acestuia, le-a plăcut cererea.

19 و َلَمْ يَتَرَدَّدِ الشّابُّ فِي فِعلِ ما طُلِبَ مِنْهُ، لِأنَّهُ فُتِنَ بِابْنَةِ يَعقُوبَ. وَكانَ شَكِيمُ ذا شأنٍ كَبيرٍ فِي بَيتِ أبِيهِ.

Tânărul, care era cel mai respectat în familia tatălui său, n-a întârziat să facă lucrul cerut, pentru că îi plăcea de fiica lui Iacov.

20 ف َذَهَبَ حَمُورُ وَابْنُهُ شَكِيمُ إلَى بَوّابَةِ مَدِينَتِهِما. وَقالا لِرِجالِ المَدِينَةِ:

Astfel, Hamor şi fiul său, Şehem, au venit la poarta cetăţii lor şi le-au vorbit bărbaţilor din cetate astfel:

21 « هَؤُلاءِ الرِّجالُ طَيِّبُونَ مَعَنا. فَلْنَدَعْهُمْ يَسْتَقِرُّونَ فِي الأرْضِ وَيُتاجِرُونَ فِيها. فَها الأرْضُ تَتَّسِعُ لَهُمْ وَلَنا. وَلْنَتَزَوَّجْ مِنْ بَناتِهِمْ، وَلْنُزَوِّجهُمْ مِنْ بَناتِنا.

„Aceşti bărbaţi sunt paşnici cu noi; să locuiască în ţară şi să facă negoţ în ea, pentru că ţara este suficient de mare pentru ei; să ne luăm soţii dintre fiicele lor, iar noi să le dăm pe fiicele noastre, lor.

22 غ َيرَ أنَّ لِهَؤُلاءِ القَوْمِ شَرْطاً لِكَي يَسْتَقِرُّوا بَينَنا، وَيَكُونُوا شَعباً واحِداً مَعَنا. وَهُوَ أنْ يُختَتَنَ كُلُّ ذَكَرٍ مِنّا مِثلَهُمْ.

Ei vor să locuiască împreună cu noi şi să alcătuim un singur popor doar dacă fiecare bărbat dintre noi va fi circumcis, aşa cum sunt şi ei.

23 س َتَكُونُ قُطْعانُهُمْ وَأملاكُهُمْ وَجَمِيعُ حَيواناتِهِمْ لَنا. لَكِنْ يَنبَغِي أنْ نُوافِقَ عَلَى شَرْطِهِمْ لِيَسْتَقِرُّوا بَينَنا.»

Nu vor fi atunci vitele, bogăţiile şi toate animalele lor ale noastre? Deci să fim de acord şi să-i lăsăm să locuiască împreună cu noi.“

24 ف َوافَقَ جَمِيعُ أهلُ المَدِينَةِ حَمُورَ وَابْنَهُ شَكِيمَ عَلَى رَأْيِهِما. وَاختَتَنَ كُلُّ ذَكَرٍ مِنْ أهلِ المَدِينَةِ.

Toţi cei care au ieşit la poarta cetăţii au ascultat de Hamor şi de fiul său, Şehem, astfel că toţi bărbaţii care au ieşit la poarta cetăţii au fost circumcişi.

25 و َفِي اليَوْمِ الثّالِثِ كانَ رِجالُ المَدِينَةِ فِي ألَمٍ شَدِيدٍ. فَأخَذَ ابْنا يَعقُوبَ، شَمْعُونَ وَلاوِي، أخَوا دِينَةَ سَيفَيهِما، وَهاجَما أهلَ المَدِينَةِ السُّقَماءَ بِجَسارَةٍ. وَذَبَحا كُلَّ ذَكَرٍ فِيها.

A treia zi, pe când sufereau ei încă, doi dintre fiii lui Iacov, Simeon şi Levi, fraţii Dinei, şi-au luat săbiile, au atacat cetatea care se credea în siguranţă şi i-au ucis pe toţi bărbaţii.

26 و َقَتَلا حَمُورَ وَابْنَهُ شَكِيمَ أيضاً. وَأخَذا دِينَةَ مِنْ بَيتِ شَكِيمَ، وَمَضَيا.

Ei i-au ucis cu sabia pe Hamor şi pe fiul său, Şehem, au luat-o pe Dina din casa lui Şehem şi au plecat.

27 و َأتَى أبناءُ يَعقُوبَ الآخَرُونَ عَلَى جُثَثِ القَتلِى، وَنَهَبُوا المَدِينَةَ، لِأنَّ شَكِيمَ اعتَدَى عَلَى أُختِهِمْ.

Fiii lui Iacov s-au năpustit asupra celor înjunghiaţi şi au jefuit cetatea, pentru că o necinstiseră pe sora lor.

28 و َأخَذُوا ماشِيَتَهُمْ وَبَقَرَهُمْ وَحَمِيرَهُمْ وَكُلَّ ما كانَ فِي المَدِينَةِ وَفِي الحُقُولِ.

Le-au luat oile, vitele, măgarii şi tot ce era în cetate şi pe câmp.

29 س َبَوا وَأخَذُوا كُلَّ ثَرْوَتِهِمْ وَنِسائِهِمْ وَأبْنائِهِمْ، وَكُلَّ ما فِي بُيُوتِهِمْ.

Le-au luat ca pradă toată bogăţia, toţi copiii şi soţiile şi au jefuit tot ce era în case.

30 ف َقالَ يَعقُوبُ لِشَمْعُونَ وَلاوِي: «لَقَدْ أزْعَجْتُمانِي إذْ صِرْتُ مَكرُوهاً بَينَ قاطِنِي هَذِهِ البِلادِ مِنَ الكَنعانِيِّينَ وَالفِرِزِّيِّينَ. أنا وَعائِلَتِي قِلَّةٌ. لِهَذا أخشَى أنْ يَجتَمِعُوا عَلَينا، وَأنْ يُهاجِمُونا، فَيُدَمِّرُونا أنا وَأهلَ بَيتِي.»

Atunci Iacov le-a zis lui Simeon şi lui Levi: – M-aţi nenorocit făcându-mă urât canaaniţilor şi periziţilor, locuitorii ţării; eu am puţini oameni în subordine, iar ei se vor strânge împotriva mea şi mă vor omorî, astfel încât voi fi nimicit eu şi familia mea.

31 ف َقالا لَهُ: «أكانَ يُفْتَرَضُ فِينا أنْ نَرضَى أنْ تُعامَلَ أُختُنا كَساقِطَةٍ؟»

Dar ei i-au răspuns: – Se cuvenea ca el să se poarte cu sora noastră ca şi cu o prostituată?