1 ه َذِهِ هِيَ الرِّسالَةُ الَّتِي أتَتْ إلَى حَبَقُّوقَ النَّبِيِّ. شَكْوَى حَبَقُّوق الأُولَى

Profeţia pe care a primit-o profetul Habacuc. Prima plângere a profetului

2 ي ا اللهُ ، إلَى مَتَى أصرُخُ إلَيكَ فَلا تَستَجِيبُ؟ إلَى مَتَى أصْرُخُ إلَيكَ وَأقُولُ: «هُناكَ ظُلْمٌ!» وَأنتَ لا تُنقِذُ وَلا تُرِيحُ؟

– Până când, Doamne, voi striga după ajutor şi Tu nu vei asculta? Până când voi striga către Tine: „Violenţă!“ şi Tu nu vei izbăvi?

3 ل ِماذا تُرِينِي شَرّاً وَضِيقاً؟ الخَرابُ وَالظُّلْمُ أمامْي، وَخِصامٌ وَمُشاجَراتٌ تَثُورُ.

De ce mă faci să privesc nedreptatea? De ce trebuie să mă uit la necaz? Distrugerea şi violenţa sunt înaintea mea; peste tot sunt dezbinări şi se stârnesc certuri.

4 ل ِذا فَالشَّرِيعَةُ مُهمَلَةٌ، وَالعَدلُ لا يَسُودُ. وَالأحكامُ تَصدُرُ مُلتَوِيَةً، لِأنَّ الشِّرِّيرَ يُحِيطُ بِالبارِّ. جَوابُ الله

De aceea Legea este fără putere şi dreptatea nu se vede niciodată. Căci cel rău îl împresoară pe cel drept şi astfel dreptatea este pervertită. Răspunsul Domnului

5 « انظُرُوا بَينَ الأُمَمِ وَتَعَجَّبُوا! لانَّهُ سَيُعمَلُ عَمَلٌ فِي أيّامِكُمْ لَنْ تُصَدِّقُوهُ حَتَّى لَو اخبَرَكُمْ أحَدٌ!

– Uitaţi-vă printre neamuri şi priviţi! Miraţi-vă! Uimiţi-vă! Căci în zilele voastre am să fac o lucrare pe care n-aţi crede-o dacă v-ar povesti-o cineva!

6 ل ِأنَّنِي أُنْهِضُ البابِلِيِّينَ الأُمَّةَ اللَّئِيمَةَ المُندَفِعَةَ الَّتِي تَسِيرُ إلَى أطرافِ الأرْضِ لِتَمتَلِكَ مَساكِنَ لَيْسَتْ لَها.

Iată, îi voi ridica pe caldeeni, acel popor crud şi năvalnic, care străbate întinderile pământului pentru a lua în stăpânire locuinţe care nu sunt ale lui!

7 إ نَّها مُخِيفَةٌ وَمُرعِبَةٌ. وَمِقياسُ عَدالَتِها وَشَرَفِها يَتَغيَّرُ وَفْقاً لِمَصلَحَتِها.

Este un popor teribil şi înfricoşător; îşi are propria lege şi nu recunoaşte nici o altă autoritate!

8 خ َيلُها أسرَعُ مِنَ النُّمُورِ وَأشرَسُ مِنْ ذِئابِ البَرِّيَّةِ، تَرْفَعُ حَوافِرَها حِينَ تَقفِزُ. تَأتِي مِنْ أرْضٍ بَعِيدَةٍ، وَتَطِيرُ كَالنُّسُورِ المُسرِعَةِ إلَى الأكلِ.

Caii lui sunt mai rapizi decât leoparzii şi mai sprinteni decât lupii în amurg. Călăreţii lui se avântă, călăreţii lui vin de departe. Zboară ca un vultur care se aruncă asupra prăzii;

9 ج اءَتْ جَميعاً لِلعُنفِ. وَوُجُوهُها مُثَبَّتَةٌ نَحْوَ هَدَفِها، لِتَجْمَعَ أسْرَى بِعَدَدِ الرَّملِ.»

toţi vin pentru violenţă. Privirile lor sunt aţintite tot înainte şi adună captivi ca nisipul de mulţi.

10 ت َستَهزِئُ بابِلُ بِالمُلُوكِ، وَتَسْخَرُ بِالقادَةِ. تَستَهِينُ بِكُلِّ مَدِينَةٍ مُحَصَّنَةٍ. وَتُحاصِرُها بِحَواجِزَ مِنَ التُّرابِ.

Îşi bate joc de regi şi-i ia în derâdere pe conducători. Râde de orice fortificaţie, căci îngrămădeşte pământ lângă ea şi o cucereşte.

11 ث ُمَّ يَتَغَيَّرُ اتِّجاهُها كَما يَتَغَيَّرُ اتِّجاهُ الرِّيحِ، وَتُغادِرُ. فَقُلْتُ فِي دَهشَتِي: «بابِلُ تَعتَبِرُ قُوَّتَها إلَهاً لَها!» شَكوَى حَبَقُّوقَ الثّانِيَة

Apoi trece ca vântul şi merge mai departe; el se face astfel vinovat, puterea lui fiindu-i dumnezeul. A doua plângere a profetului

12 أ لَسْتَ مَوجُوداً مُنذُ الأزَلِ؟ إلَهِي القُدُّوسُ، أنتَ لا تَمُوتُ. يا اللهُ ، هَلِ اختَرْتَ بابِلَ لِتَحقِيقِ عَدالَتِكَ؟ يا صَخرَتِي، هَلْ أسَّسْتَها لِتَأدِيبِ بَنِي إسْرائِيلَ؟

– Oare nu eşti Tu din veşnicie, Doamne ? Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu vom muri! Doamne, Tu l-ai rânduit pentru a face judecată! Stânca mea, Tu l-ai ridicat ca să pedepsească!

13 ع َيناكَ أطهَرُ مِنْ أنْ تَنظُرا إلَى الشَّرِّ، وَأنتَ لا تَرغَبُ فِي رُؤيَةِ الضِّيقِ. فَلِماذا تَتَسامَحُ مَعَ المُخادِعِينَ؟ لِماذا تَكُونُ صامِتاً حِينَ يَبتَلِعُ الشِّرِّيرُ مَنْ هُوَ أبَرُّ مِنْهُ؟

Ochii Tăi sunt prea curaţi ca să se uite la rău; Tu nu poţi să priveşti asuprirea! De ce te uiţi la cei mişei şi taci când cel rău îl înghite pe cel mai drept decât el?

14 ج َعَلْتَ النّاسَ كَسَمَكِ البَحْرِ، كَالمَخلُوقاتِ البَحرِيَّةِ الَّتِي لا قائِدَ لَها.

L-ai făcut pe om asemenea peştilor mării, asemenea târâtoarei care nu are stăpân.

15 ت ُمسِكُ بابِلُ الجَمِيعَ بِصُنّارَةِ السَّمَكِ. وَتَسحَبُهُمْ بِشَبَكَتِها، وَتَجمَعُهُمْ إلَى مِصْيَدَتِها، وَتَفرَحُ بِذَلِكَ فَرَحاً كَبِيراً.

Duşmanul scoate fiecare peşte cu undiţa, îl adună cu mreaja lui, îl strânge în năvodul lui şi de aceea se bucură şi se veseleşte.

16 ل ِذَلِكَ، تُقَدِّمُ ذَبِيحَةً لِشَبَكَتِها، وَتُحرِقُ بَخُوراً لِمِصيَدَتِها. لِأنَّ الفَضلَ يَعُودُ إلَى شِباكِها فِي نَصِيبِها الكَبِيرِ وَطَعامِها الدَّسِمِ.

De aceea aduce el jertfe mrejei sale şi arde tămâie năvodului său! Datorită lor, partea lui este bogată şi mâncarea lui este din abundenţă!

17 ف َهَلْ سَتَستَمِرُّ فِي إفراغِ شَبَكَتِها وَفِي ِقَتلِ الأُمَمِ بِلا شَفَقَةٍ؟

Va continua el oare să-şi golească mreaja şi să omoare neamuri fără să cruţe nimic ?