1 ي َقُولُ اللهُ: «يا شَعبَ إسْرائِيلُ، إنْ رَجِعْتَ إلَيَّ، إنْ أزَلتَ أصنامَكَ مِنْ أمامِيَ، إنْ كُنتَ لا تَذهَبُ خَلفَ آلِهَةٍ أُخْرَى،

„Dacă te vei întoarce, Israele, zice Domnul, dacă te vei întoarce la Mine, dacă vei alunga urâciunile tale dinaintea Mea şi nu vei mai rătăci,

2 و َإنْ حَلَفْتَ بِاللهِ بِصِدقٍ وَعَدلٍ وَأمانَةٍ، حِينَئِذٍ، سَتَتَبارَكُ الأُمَمُ بِهِ، وَبِهِ سَيَفتَخِرُونَ.»

dacă vei jura: «Viu este Domnul!», făcând lucrul acesta cu credincioşie, cu judecată şi cu dreptate, atunci neamurile vor fi binecuvântate în El şi se vor lăuda cu El.

3 ل أنَّ هَذا هُوَ ما يَقُولُهُ اللهُ لِرِجالِ يَهُوذا وَمَدينَةِ القُدْسِ: «احرُثُوا الأرْضَ غَيرَ المَحرُوثَةِ، وَلا تَبذُرُوا البُذُورَ بَينَ الأشواكِ.

Căci aşa vorbeşte Domnul bărbaţilor din Iuda şi din Ierusalim: «Desţeleniţi-vă un ogor nou şi nu semănaţi între spini!

4 ي ا رِجالَ يَهُوذا وَسُكّانَ مَدينَةِ القُدْسِ، اختِنُوا أنفُسَكُمْ للهِ ، وَأزِيلُوا غُرلَةَ قُلُوبِكُمْ. وَإنْ لَمْ تَفعَلُوا هَذا، فَسَيَأتِي غَضَبِي عَلَيكُمْ كَالنّارِ، وَسَيُحرِقُكُمْ، وَلَنْ يَكُونَ هُناكَ أحَدٌ لِيُطفِئَ النّارَ، لأنَّ أعمالَكُمْ شِرِّيرَةٌ جِدّاً.» كارِثَةٌ مِنَ الشَّمال

Tăiaţi-vă împrejur pentru Domnul, circumcideţi-vă inimile, bărbaţi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului! Altfel, mânia Mea se va dezlănţui ca un foc şi va arde fără să mai poată fi stinsă, din cauza răutăţii faptelor voastre. Invazie din nord

5 « أخبِرْ بِهَذا الكَلامِ فِي يَهُوذا، وَتَكَلَّمْ بِهِ فِي مَدينَةِ القُدْسِ لِتَسمَعَهُ. قُولُوا: ‹انفُخُوا بِالبُوقِ نادُوا بِصَوتٍ مُرتَفِعٍ. اجتَمِعُوا مَعاً، وَلْنَذهَبْ إلَى المُدُنِ الحَصِينَةِ.›

Daţi de ştire în Iuda, vestiţi în Ierusalim şi spuneţi: ‘Sunaţi din trâmbiţă în ţară!’ Strigaţi în gura mare şi ziceţi: ‘Strângeţi-vă şi haideţi în cetăţile fortificate!’

6 ا رفَعُوا رايَةً لِتَحذِيرِ صِهْيَوْنَ مِنَ اقتِرابِ الضِّيقِ. اركُضُوا لِلاحتِماءِ، وَلا تُحاوِلُوا الوُقُوفَ. لأنِّي سَأجلِبُ شَرّاً، وَدَماراً عَظِيماً مِنَ الشَّمالِ.

Înălţaţi un steag îndreptat spre Sion! Fugiţi şi nu vă opriţi! Căci Eu aduc, din nord, nenorocirea şi un mare prăpăd!»“

7 أ سَدٌ قامَ مِنْ عَرِينِهِ، وَمُهلِكُ الأُمَمِ بَدَأ حَملَتَهُ. صَعِدَ مِنْ بَيتِهِ لِيُدَمِّرَ أرْضَكِ. مُدُنُكِ سَتُصبِحُ أكوامَ خَرائِبٍ مَسكُونَةٍ.

„Leul a ieşit din tufişul său şi nimicitorul neamurilor a pornit. El şi-a părăsit locul ca să distrugă ţara. Cetăţile tale vor zăcea în ruină, fără nici un locuitor.

8 ف َالبِسِي ثِيابَ الحُزنِ، نُوحِي وَوَلوِلِي بِحُزنٍ، لأنَّ اللهَ ما زالَ غاضِباً عَلَينا.

De aceea, îmbrăcaţi-vă cu saci, plângeţi şi tânguiţi-vă, căci mânia aprigă a Domnului nu s-a îndepărtat de la noi.“

9 ي َقُولُ اللهُ: «فِي ذَلِكَ الوَقتِ، سَيَفقِدُ المَلِكُ وَقادَتُهُ شَجاعَتَهُمْ، وَالكَهَنَةُ سَيُصعَقُونَ، وَالأنبِياءُ سَيَندَهِشُونَ.»

„În ziua aceea, zice Domnul, regele şi conducătorii îşi vor pierde curajul, preoţii vor fi îngroziţi şi profeţii vor rămâne înmărmuriţi.“

10 ف َقُلْتُ: «هَذا أمرٌ رَهِيبٌ أيُّها الرَّبُّ الإلَهُ. إنَّما قَدْ خَدَعتَ هَذا الشَّعبَ وَمَدينَةَ القُدْسِ بِقَولِكَ: ‹سيَكُونُ لَكُمْ خَيرٌ،› بَينَما السَّيفُ عَلَى حَناجِرِهِمْ!»

Eu am zis: – O, Stăpâne Doamne! Într-adevăr ai înşelat poporul acesta şi Ierusalimul când ai zis: „Veţi avea pace!“ Iată că sabia este la gâtul lor!

11 ف ِي ذَلِكَ الوَقتِ، سَيُقالُ لِذَلِكَ الشَّعبِ وَلِلقُدسِ: «رِيحٌ لافِحَةٌ مِنَ الهِضابِ الجَرْداءِ سَتَأتِي عَلَى شَعبِيَ العَزِيزِ، لا لِلتَّشتِيتِ وَلا لِلتَّطهِيرِ.

– În vremea aceea se va zice poporului acestuia şi Ierusalimului că un vânt arzător suflă din locurile înalte ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să cureţe.

12 ر ِيحٌ أشَدُّ مِنَ المُتَوَقَّعِ آتِيَةٌ. وَالآنَ، أنا سَأُعلِنُ دَينُونَتَهُمْ.»

Totuşi un vânt şi mai puternic va veni de la Mine! Acum însă îmi voi rosti judecăţile împotriva lor.

13 س َيَرتَفِعُ العَدُوُّ كَالسَّحابِ، وَسَتَأتِي مَركَباتُهُ كَعاصِفَةٍ، وَخَيلُهُ أسرَعُ مِنَ النُّسُورِ. وَالشَّعْبُ يَقُولُ: «وَيلٌ لَنا! لأنَّنا خَرِبنا!»

„Iată, nimicitorul înaintează ca norii, carele lui sunt ca un vârtej, iar caii lui sunt mai rapizi decât vulturii. Vai de noi, căci vom fi distruşi!“

14 ي ا أهلَ القُدسِ، اغسِلُوا قُلُوبَكُمْ مِنَ الشَّرِّ، لِكَي تَخلُصُوا. إلَى مَتَى سَتَسكُنُ خُطَطُكُمْ وَأفْكارُكُمُ الشِّرِّيرَةُ فِي داخِلِكُمْ؟

„Curăţeşte-ţi inima de rău, Ierusalime, ca să fii izbăvit! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?

15 ا سمَعُوا هَذِهِ الرِّسالَةَ مِنْ أرْضِ دانَ، تُعلِنُ الدَّمارَ مِنْ أرْضِ أفْرايِمَ الجَبَلِيَّةِ:

Căci o voce strigă din Dan şi anunţă nenorocirea din muntele lui Efraim.

16 « ذَكِّرُوا الأُمَمَ، وَسَمِّعُوهُمْ هَذا عَنِ القُدْسِ: المُحاصِرُونَ آتُونَ مِنْ أرْضٍ بَعِيدَةٍ، مُزمِعُونَ عَلَى تَدمِيرِ مُدُنِ يَهُوذا.

Aduceţi aminte neamurilor lucrul acesta! Iată, vestiţi în Ierusalim că nişte asediatori vin dintr-o ţară îndepărtată şi îşi ridică glasurile împotriva cetăţilor lui Iuda.

17 ح اصَرُوها كَالحَرَسِ الَّذِينَ يَحرُسُونَ حَقلاً. لأنَّ مَدينَةَ القُدْسِ تَمَرَّدَتْ عَلَيَّ،» يَقُولُ اللهُ.

Ca cei care păzesc un ogor, aşa înconjoară ei Ierusalimul, căci s-a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul.

18 « هَذِا جاءَ عَلَيكِ بِسَبَبِ عاداتِكِ وَأعمالِكِ الشِّرِّيرَةِ. هَذا هُوَ سَبَبُ عِقابِكِ. وَهُوَ عِقابٌ مُرٌّ، قَدْ وَصَلَ إلَى أعْماقِ قَلبِكِ.» بُكاءُ إرْمِيا

Căile şi faptele tale au adus acestea asupra ta. Aceasta este pedeapsa pentru răutatea ta. Ce amară este şi cum te pătrunde până în inimă!“

19 أ شعُرُ بِالمَرَضِ الشَّدِيدِ، إنِّي أتَلَوَّى ألَماً، قَلبِي يَنكَسِرُ، وَهُوَ يَخفِقُ بِشِدَّةٍ. لا أستَطِيعُ تَهدِئَتَهُ. فَقَدْ سَمِعْتُ صَوتَ البُوقِ، وَصَيحَةَ الحَربِ.

„Ah, măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Mă zvârcolesc în durere! Ah, zidurile inimii mele! Cum îmi zvâcneşte inima! Nu pot rămâne tăcut! Sufletul meu a auzit sunetul trâmbiţei şi strigătul de război.

20 ك ارِثَةٌ تَعقُبُ كارِثَةً، وَالأرْضُ كُلُّها مُدَمَّرَةٌ. فَجأةً سَتَخرُبُ خِيامِي، وَفِي لَحظَةٍ سَتَتَحَطَّمُ شُقَقُها.

Se vesteşte dărâmare după dărâmare, căci toată ţara este devastată. Corturile îmi sunt dărâmate dintr-odată, iar acoperişul într-o clipă.

21 إ لَى مَتَى أرَى رايَةَ التَّحذِيرِ؟ إلَى مَتَى سَأسمَعُ صَوتَ البُوقِ داعِياً إلَى الحَربِ؟

Până când voi vedea steagul şi voi auzi sunetul trâmbiţei?“

22 و َيَقُولُ اللهُ: «شَعبِيَ أحْمَقُ، وَهُمْ لا يَعرِفُونَنِي. هُمْ بَنُونَ حَمقَى، وَلا يَفهَمُونَ شَيئاً. هُمْ حُكَماءُ وَماهِرُونَ فِي عَمَلِ الشَّرِّ، لَكِنَّهُمْ لا يَعرِفُونَ كَيفَ يَعمَلُونَ الخَيرَ.» الكارِثَةُ آتِيَة

„Cei din poporul Meu sunt nebuni; ei nu Mă cunosc. Sunt nişte copii fără minte, lipsiţi de discernământ. Sunt pricepuţi să facă răul; nu ştiu să facă binele.“

23 ن َظَرتُ إلَى الأرْضِ، وَإذا بِها فارِغَةٌ وَلا حَياةَ فِيها. وَنَظَرتُ إلَى السَّماءِ، فَلَمْ يَكُنْ هُناكَ نُورٌ.

„Mă uit la pământ şi iată că este pustiu şi gol. Mă uit la ceruri şi iată că lumina lor a pierit.

24 ن َظَرتُ إلَى الجِبالِ، فَإذا بِها تَهتَزُّ، وَكُلُّ التِّلالِ تَرتَجِفُ.

Mă uit la munţi şi iată că ei se cutremură iar toate dealurile se clatină.

25 ن َظَرتُ، فَلَمْ أجِدْ إنساناً، وَكُلُّ طُيُورِ السَّماءِ كانَتْ قَدْ هَرَبَتْ.

Mă uit şi iată că nu mai este nici un om şi toate păsările cerului au fugit.

26 ن َظَرتُ، وَإذا بِالأرْضِ الخَصبَةِ قَدْ صارَتْ قاحِلَةً. كُلُّ المُدُنِ قَدْ تَهَدَّمَتْ، بِسَبَبِ حُمُوِّ غَضَبِ اللهِ.

Mă uit şi iată că ţinutul roditor este un pustiu şi toate cetăţile lui sunt dărâmate înaintea Domnului şi înaintea aprigei Lui mânii.

27 ل أنَّ هَذا هُوَ ما يَقُولُهُ اللهُ: «كُلُّ الأرْضِ سَتُخرَبُ، وَلَكِنِّي لَنْ أُدَمِّرَها تَماماً.

Căci aşa vorbeşte Domnul: «Toată ţara va fi pustiită, însă nu o voi distruge complet.

28 ل أجلِ هَذا، تَبدُو السَّماءُ كَنائِحٍ يَكسُوهُ السَّوادُ. لأنِّي تَكَلَّمْتُ وَبَيَّنتُ هَدَفِي. لَمْ أتنازَلْ عَنْهُ وَلَنْ أتَراجَعَ.»

Din cauza aceasta pământul se va jeli, iar cerurile se vor întuneca. Eu am vorbit şi am plănuit aceasta! Nu-Mi pare rău şi nici nu mă voi răzgândi!»

29 ع ِندَ سَماعِ صَوتِ الخُيُولِ وَرُماةِ السِّهامِ هَرَبَ سُكّانُ جَمِيعِ المُدُنِ. يَدخُلُونَ إلَى الغاباتِ هَرَباً مِنْ أعدائِهِمْ، وَيَصعَدُونَ إلَى الصُّخُورِ لِيَختَبِئُوا. كُلُّ المُدُنِ مَهجُورَةٌ، وَلا أحَدَ يَسكُنُ فِيها.

La vuietul călăreţilor şi la strigătul arcaşilor toţi cei din cetăţi o iau la fugă; se ascund în păduri şi se urcă pe stânci. Toate cetăţile sunt părăsite şi nimeni nu mai locuieşte în ele.

30 أ نتِ خَرِبَةٌ، فَلِماذا تَلبَسِينَ ثِياباً حَمْراءَ أنِيقَةً؟ فَأنتِ تَرتَدِينَ زينَةً مِنْ ذَهَبٍ، وَتَضَعِينَ كُحلاً كَثِيراً حَولَ عَينَيكِ. تُجَمِّلِينَ نَفسَكِ مِنْ غَيرِ فائِدَةٍ، لأنَّ الَّذِينَ كانُوا يَشتَهُونَكِ رَفَضُوكِ، وَهُمُ الآنَ يَطلُبُونَ حَياتِكِ.

Iar tu, cea pustiită, ce vei face? Te vei îmbrăca în roşu, te vei împodobi cu giuvaiere de aur şi îţi vei machia ochii cu antimoniu? Degeaba te vei înfrumuseţa! Iubiţii tăi te dispreţuiesc şi vor să-ţi ia viaţa.

31 ل أنِّي سَمِعْتُ صَوتَ امْرأةٍ تَتَلَوَّى مُتَألِّمَةً، وَأسمَعُ صَوتَ ألَمٍ شَدِيدٍ، كامرَأةٍ تَلِدُ بِكرَها. أسمَعُ صَوتَ العَزيزَةِ صِهْيَوْنَ، تَلهَثُ طَلَباً لِلَهَواءِ، وَتَمُدُّ يَدَيها طَلَباً لِلعَونِ وَهِيَ تَقُولُ: «وَيلٌ لِي، لأنِّي مُتعَبَةٌ جِدّاً وَلا أقدِرُ أنْ أهرُبَ مِنَ القَتَلَةِ.»

Aud nişte strigăte ca ale unei femei în chinurile naşterii, strigăte ale unei femei care naşte pentru prima oară. Este glasul fiicei Sionului care răsuflă greu şi îşi întinde mâinile, zicând: «Vai de mine! Mi-e sufletul sleit din cauza ucigaşilor!»“